Alcoolismul este o boala care afecteaza intrega familie in asa masura incat copiii pot avea probleme mult mai mari cu parintele care nu bea decat cu alcoolicul.

"Poftim? Dar eu nu am nici o problema! Elel este alcoolic! El intra in incurcaturi tot timpul El creeaza problemele.."

Corect, dar el este si previzibil. Copiii pot "citi" alcoolicii ca pe o carte deschisa. Ei stiu exact momentul cand sa ceara bani de buzunar sau se duca in oras cu prietenii lor si mai stiu si cand sa stea deoparte din calea alcoolicului. Ei cunosc obiceiurile persoanei dependente de alcool. Dar nu stiu la ce sa se astepte de la parintele care nu bea.

In clipa asta, el sau ea fie se cearta si tipa la cel care bea -amenintandu-l cu orice, de la divort pana la omor- si in clipa urmatoare, ea poate sa-l salveze de consecintele ultimei lui ispravi,fiindu-i mila de el: sa-i curete in mod constiincios mizeria pe care o lasa in urma, sa-i gaseasca scuze si sa-i tolereze un comportament inacceptabil.

Adevarul este ca boala alcoolismului i-a afectat viata, modul de a gandi si atitudinea poate chiar mai mult decat partenerul care bea si ea nici nu isi da seama. De ce? Pentru ca s-a strecurat insidios in viata ei.

Cu cativa ani in urma, circula o poveste despre o broasca intr-o oala cu apa fierbinte si este cam asa:
Daca pui o broasca intr-o oala cu apa clocotita, va sari afara atat de repede incat n-ai s-o poti vedea. Dar daca pui broasca intr-o oala cu apa la temperatura corpului ei si apoi o incalzesti gradual tot mai mult,broasca va sta in apa-chiar pana in punctul cand fierbe de vie. De ce? Pentru ca broasca nu sesizeaza diferenta de temperatura.

Alcoolismul functioneaza la felcaldura creste incontinuu, dar nimeni nu observa. Este o boala progresiva foarte subtila. Poate incepe cu acceptarea ocazionala a unui comportament reprobabil- "O, nu, n-a vrut sa faca asta! A baut doar prea mult aseara". Pe masura ce anii trec, conduita devine din ce in ce mai intolerabila, dar este inca acceptata si devine o "norma".

Partenerul alcoolicului se va trezi cu un haos in casa, un dezastru pe care cu cativa ani in urma l-ar fi crezut imposibil. Daca s-ar fi uitat pe fereastra si ar fi vazut o asemenea situatie la vecinii de peste drum, ar fi dat telefon la politie ca sa-i ajute pe ACEI oameni!

Pe masura ce aceasta situatie devine o rutina in propriul camin, sotul/sotia celui dependent de bautura nici nu se gandeste sa ceara ajutor pentru propria familie. Ea a inceput sa creada treptat ca alcoolicul trebuie protejat. A invatat sa-i acopere greselile, sa minta pentru el si sa ascunda adevarul de ceilalti. A invatat sa pastreze secrete, indiferent de cat de mare e haosul si nebunia din casa.

Putini dintre cei afectati de alcoolism isi dau seama ca "protejand" dependentul prin minciuni si inselatorii in fata lumii, care s-au agravat de-a lungul timpului, incet , dar sigur- ei au creat o situatie prin care alcoolicului ii este mai usor sa continue in acest drum descendent spre distrugere. In loc sa-l ajute, ei ii permit sa mearga din rau in mai rau.


Lucrurile s-au agravat treptat, pe o perioada atat de mare de timp,incat nimeni n-a observat ca atmosfera incepe sa "fiarba" si e timpul sa ceara ajutor.

Boala va continua sa progreseze pana cand alcoolicul se decide sa ceara ajutor el insusi. Ceilalti membri ai familei pot sa inceapa sa se intoarca la o viata normala,dar asta se intampla numai daca cineva pune mana pe telefon si cere ajutor. Exista inca speranta!