In cautarea fericirii am gasit un spatiu gol.
am incercat sa-mi construiesc acolo propria-mi fericire.
cand am pus temelia ai venit tu, ai spus ca ma ajuti
am acceptat bucuroasa un suflet cu care s-o impart.
ne-am ridicat mica noastra minune, cladita din iluzii
ce pareau atat de realeatat de frumoase si reale.
am terminat exteriorul si ne-am apucat de decorat.
fiecare incapere parea perfecta,deplin armonizata cu ceea ce simteam.
aveam flori la ferestre si le udam zilnic cu lacrimi de fericire.
toate erau inflorite in diverse culori, cu boboci si frunze verzi
radiau de sanatate si stabilitate.
ne mai  ramasese gradina. Am plantat multi copaci
cu gandul ca ne vor tine umbra in zilele calduroase de vara.
numai cand ne priveai creatia te minunai de perfectiunea ei.
credeam ca e solida si va rezista la orice.
dar cu prima brumacopacii au ramas goi..
cand soarele a apus florile din ferestre s-au uscat.
cand a venit furtuna acoperisul a zburat
iar apele ne-au distrus-o din temelii.
plangand te-am rugat sa o luam de la capat,
impreuna puteam construi una mai frumoasa
ar fi fost greu,dar nimic imposibil
insa ai hotarat sa ma lasi sa o zidesc singura,
plecand spre o fericire deja construita