Cat de departe esti dispus sa mergi pentru dragostea vietii tale?Esti in stare sa calci pe toata lumea in picioare numai pentru a fi tu fericita?Esti in stare sa fii fidela unui singur barbat o viata intreaga,doar pentru ca el este dragostea vietii tale?POoti sa accepti sa te simti umilita de persoana in cauza,numai pentru a fi el fericit?Daca da.....atunci esti pregatita sa te casatoresti.Daca nu....mai asteapta....nu a venit inca Fat_Frumos.
Voi ce ziceti?Sunteti pregatite?

Casatorie, dragoste, iubire, umilinta.

Pentru a te casatori, este destula iubirea.
Nu multa, cit sa-ti tereaca peste cap.
Din iubire nu moare nimeni, inecat.
Alte boli sunt cauza.
Dragostea e prima pe care o simti.
Iubirea vine furisindu-sa pe fereastra.
Nu trebuie sa fie ferestre in incapere.
E destul sa privesti cu ochii, va intra pe acolo.
Umilinta nu incape nicaieri.Face parte din alta lume. Acolo nu este iubire.
Umilinta este deseori, acceptata intr-un contract.
Contractul de casatorie, este un contract oneros.
Ca orice contract, poate fi anulat, atunci cind una din parti considera ca plateste prea mult.
Asta se face la un amarit de notar, la coltul strazii. Fiecare din noi avem dreptul la o noua sansa.
dan

Dacă iubeşti eşti fidel, respecţi şi ai încredere în cel de lângă tine. Umilinţa nu are ce căuta în ecuaţia aceasta.

Cand iubesti faci compromisuri nu te umilesti. Si toti facem atunci cand iubim, uneori fara sa realizam, pt ca cine mai are vreme de calcule meschine cand e ocupat sa iubeasca?!Si totusi, situatiile delicate in care te pune uneori partenerul, sunt atat de bine observate de cei din jurul nostru, oameni care ne sunt aproape si care sufera pt noi ori straini ce observa fara sa vrea si se jeneaza de situatia respectiva.De aceea rufele se spala in familie,daca nu pt imaginea cuplului cel putin din respect pt semenii ce ne observa.

Ma intreb insa , cum este persoana careia i-a trecut prin cap sa asocieze iubirea cu umilinta, pt ce este ea pregatita...