Sunt pro casatorie

Buna,
Mai degraba concubinaj. Daca va intelegeti bine poate urma apoi si nunta.

In situatia mea cum nu am fost niciodata casatorit normal ca ma gandesc la femeia care sa-mi fie alaturi o viata sa leg ceva si sa o iubesc numai pe ea pt ca nu cred ca as putea sa imi impart afectiunea in mai multe parti,deci as prefera casatoria.Sunt constient ca tot ce este frumos poate fi numai la inceput dar eu tind sa cred ca ar putea fi tot timpul

...parerea mea e ca nu are nicio importantza inafara de cea religioasa adick k asa e crestin..in rest....nu afecteza cu nimik...multe cupluri au stat in concubinaj 8-9 ani...porma s-au casatorin shii dupa primul an s-au despartit.....asa ca......nu vad care-i sensul...doar nish hartii....shii o betie la nunta atat..:))

parerea mea e ca ambele sunt bune dar fiecare la timpul ei..

Consider concubinajul o solutie foarte practica pentru toate acele persoane care nu si-au intilnit iubirea adevarata desi au cautat-o destul timp. Nu e deloc usor sa-ti gasesti compatibilitatea sentimentala maxima , pot spune chiar ca e o minune iar cum minunile nu depind de noi ,ci de circumstante ,soarta ,destin trebuie sa ne multumim si cu un concubinaj daca nu ne-a fost dat sa traim momente inefabile de iubire.
Concubinajul se v-a impune tot mai mult in societate ,divorturile sunt deja destul de numeroase iar cit priveste casatoria .....ma abtin in a face vreo afirmatie ,nu vreau sa-i supar pe cei care cred cu tarie in aceasta valoare morala , viitorul v-a decide .

de acord ca e necesara uneori, si o perioada de concubinaj..desi nu intotdeauna.poate fi bine si fara concubinaj.

Da ,se poate si fara concubinaj, insa societatea actuala tinde sa promoveze tot mai mult concubinajul . De ce oare ? De ce in trecut functiona bine casatoria pe viata si astazi nu ? .Destul de simplu este raspunsul , in trecut bietele femei erau "propietatiile" barbatilor ,trebuiau sa sufere in tacere si sa suporte toate abuzurile lor.Sau ,poate nu e asa ,exista si o alta ipoteza ,desi explicativ putin convingatoare si putin ridicola totusi o mentionez : in trecut erau barbatii atit de buni incit femeile nu se puteau desparti de ei ??!!!! .Categoric nu !.Erau chiar mai grosolani .
Mergem mai departe ! Nu as vrea sa spun ca mariajele de odinioara functionau ca-n basme ,dar cele din ziua de azi foarte multe functioneaza defectuos ,unele la un pas de divort. Care ar fi cauza acestor relatii de uzura psihica ?
Dezvoltarea sociala de obicei are o influenta pozitiva asupra caracterului si comportamentului oamenilor,si noi evoluam o data cu societatea,insa pe plan matrimonial aceasta evolutie ingreuneaza tot mai mult comunicarea.
Prin cea ce voi spune in continuare ,nu vreau sa le supar pe doamne sau domnisoare desi poate asta voi face ,eu incerc doar sa fac o radiografie a situatiei.Este binecunoscuta ideologia numita feminism ,in viziunea unora o stupiditate ,deoarece o femeie niciodata nu poate fi egala cu barbatul .Discriminarea a facut-o "tatal din cer "sau mama natura .Am tot respectul pentru femeile care nu uita ca sunt femei ,nu sunt de acord cu asuprirea lor sau obligarea la anumite perversiuni sexuale de catre propii barbati ,insa nu pot accepta anumite aspecte ale feminismului care sunt ireale si nu tin cont de capacitatiile feminine .Studiile psihologice ne arata clar felul in care o femeie percepe realitatea, Kant spunea " Filozofia femeilor nu este a gindi,ci a simti ".Deciziile femeilor se bazeaza mult pe intuitie si senzatii, pe ratiunile inimii ,de aici au toate sansele de a percepe distorsionat realitatea .Daca la acest aspect mai adaugam si faptul ca unele manifestari de caracter negativ ,in cazul femeilor sunt mai pronuntate atit ca amplitudine cit si intensitate .....ce sa mai spun ?! , traiasca feminismul !...si la mai mare !

Probabil concubinajul este cea mai adegvata solutie pentru a cunoaste o persoana in vederea casatoriei cu aceasta.