Suntem casatoriti de cinci ani si avem doi copii superbi, unul de patru ani si unul de doine umplu casa de voiosie si multi ne invidiaza pentru frumoasa noastra familie. Se pare ca lucrurile se vad foarte frumos de dinafara, doar ca eu traiesc un episod plin de semne de intrebare in tot acest cadru mirific, armonios si echilibrat: am o relatie extraconjugala cu un coleg de servici!

Ne intalnim sporadic, discret si foarte atenti sa nu cumva sa-si dea seama cineva de povestea noastra si nici macar n-as putea sa spun precis cum a inceput totul si cum vor evolua lucrurile, pentru ca nici unul dintre noi nu si-a cautat-o cu lumanarea, a venit de la sine, ca si cum asa era sa fie si noi nu ne-am dat inapoi de la fructul interzis, ba l-am insfacat cu lacomie, fara sa ne gandim prea mult la consecinte.

Nici eu, nici el nu vrem sa fortam lucrurile, ba chiar am senzatia ca amandoi asteptam in tacere ca totul sa se sfarseasca intre noi exact asa cum a inceputde la sine, fara regrete, fara lamentari, doar ca intre timp nu ratam nici o ocazie de a ne intalni pe ascuns in apartamentul lui din apropierea firmei la care lucram. Mare minune ca inca nu si-a dat nimeni seama pana acum de relatia noastra! Poate si datorita faptului ca la servici ne certam mereu si toti sunt convinsi ca o asemena antipatie echivaleaza cu incompatibilitatea erotica.

Uneori ma privesc in oglinda si ma minunez singura de posibilitatile duplicitare pe care le ascundea caracterul meu fara sa fi fost vreodata constienta de ele. Adrenalina ma tine intr-o stare de permanenta vivacitateimi da o energie care ma mistuieste si ma subjuga in acelasi timp, ca si cum as fi devenit sclava acestei senzatii tipice filmelor de spionajma simt un personaj electric, iar acasa, cu totii ma adora!

Daca ma intrebati despre sentimentul de vinovatie, va spun in fata ca e absolut inexistent! Ma simt bine si daca lucrurile vor putea continua astfel, eu n-am de gand sa le stric. Ma simt bine cu sotul meu cand facem dragosteideea ca exista un altul cu care o fac imi aprinde si mai mult pasiunea, ma simt frumoasa, sexi si dezinvolta, iar sotul meu e incantat de clipele noastre de intimitate.

Nu vreau sa pierd frumoasa casnicie pe care o am, dar ma tem ca daca pun capat relatiei extraconjugale ma voi transforma intr-o femeie searbada si monotona, imi voi pierde acest farmec inexplicabil care ma invaluie in clipa de fata si gandul ca sotul si copiii nu ma vor mai privi cu aceeasi adoratie in priviri ma sufoca pur si simplu! E un paradox sau doar o casnicie cu nabadai pe care mi le inventez singura?