Prietena mea e profesoara de balet si se invarte de multi ani in lumea spectacolului, asa ca prin natura muncii ei si-a facut o multime de cunostinteatat barbati cat si femeidin asa numita lume buna a orasului.

Dupa divortul meu, mi-a stat alaturi in momentele de mahnire si perplexitate post-traumatica apoi, dupa ceva vreme, a inceput sa ma bata la cap sa ies, ca o adevara amica ce-mi este si sa-mi prezinte tot soiul de indivizi potentiali, doar-doar s-o lega ceva. Nu s-a legat nimic. Citeam in privirea ei un fel de interogare muta, dublata de dezamagirea ca nu reuseste sa-mi gaseasca ea acel Fat-Frumos care sa ma faca fericita. Sa se poata lauda cu isprava. Inca mai e convinsa ca sunt femeia perfecta si spera sa vina ziua in care sa nu le mai gasesc defecte potentialilor. Nu mi-a cerut niciodata detalii cu privire la temeiul in care i-am refuzat candidatii pana acum, dar eu m-am simtit datoare sa-i explic: pentru ca imi doresc sa cunosc un barbatrespectabil.

Cand spun respectabil, nu ma refer la termenul acela sinonim cu stima, ci la faptul ca-mi doresc foarte mult sa imi starneasca repectul.

Pentru ceva anume care-l caracterizeazaprofesionalism, inteligenta, pasiunem-as putea lega de orice, doar sa-mi demonstreze ca e bun, ca sa-l pot admira.

Inca nu l-am intalnit.

Atentie, departe de mine gandul de a insinua ca nu exista asemenea barbatisubliniez doar faptul ca eu nu am cunoscut inca nici unul care sa faca parte din aceasta categorie, deci domnilor, nu va grabiti sa aruncati cu pietre! Inca mai dau tarcoale prin preajmadeschideti ochii bine, poate ma zariti voi primii si-mi pregatiti o demonstratie de virtuozitate.

Alegeti voi domeniul.