Nu cauta o fata perfecta sau un baiat perfect ci o fata, un baiat cu ale carei defecte o sa poti trai intreaga viata. Calitati avem toti. Insa tot asa, toti avem defecte. Majoritatea cautam perechea perfecta. Multi dintre noi ascundem defectele noastre si afisam doar calitatile. In timp defectele nu intarzie sa fie descoperite. Ce vei face atunci ?

Cei care isi doresc sa gaseasca perfectiunea, o vor cauta mult si bine si daca o vor gasi, e clar ca va fi perfectiunea imaginata de ei, care pentru altii ar putea sa nu reprezinte mai deloc perfectiunea.

Asa ca cel perfect poate fi cel care reuseste sa-si faca culcus in sufletul nostru, sa fie compatibil cu noi si in aceste conditii in ochii, in viata si trairile noastre reprezinta persoana perfecta, pe care nu simtim nevoia sa o comparam cu nimeni, obisnuindu-te in timp cu aceasta perfectiune comuna...evident ca te obisnuiesti si cu defectele fiecaruia, cred ca suntem constienti cu totii de acest lucru.

A te considera perfect este ca si cum te-ai considera unicul om pe pamant, dar de la inceput au fost doi...asa ca mai bine sa fie fiecare asa cum este, actorii neprofesionisti nu pot juca atat de bine si insesizabil roluri inventate, se dau de gol pana la urma.

"Fiecare sac îşi are peticul", ca să încep printr-o exprimare mai dură. Sunt ferm convins că fiecăruia dintre noi îi este sortită cumva o pereche, un fel de jumătate pe care Dumnezeu a considerat-o ca fiind ideală pentru noi. În marea majoritate a cazurilor, această pereche ideală este, surprinzător, exact ceea ce ne-am dorit, dar sub o altă formă, pe care de obicei n-o putem recunoaşte sau accepta.
Ideea, conceptul perechii ideale este un subiect de gândire ce mă preocupă de mai bine de şapte ani încoace, imaginea acestei perechi ideale fiind cât se poate de precisă în sufletul meu. În urmă cu un an, o incredibilă conjunctură a vieţii avea să mă pună în faţa unei imprecise transpuneri în realitate a acestei imagini, întâmplare în urma căreia pot spune că am aflat enorm de multe lucruri despre legătura visului cu realul (materialul, mai degrabă, căci orice există este real, indiferent de forma sa).
Aşa cum de altfel voi detalia şi cu alte ocazii, este de-ajuns să-ţi doreşti mult de tot un lucru, să fii gata să faci aproape orice pentru a-l obţine, pentru ca acesta să se împlinească. Desigur, dacă visezi acei mult-amintiţi cai verzi pe pereţi, vei avea parte în cele din urmă de... cai pe pereţi, dar niciodată verzi. Pot fi roz, albaştri, vernil, turcoaz chiar, dar niciodată verzi. Mie cel puţin aşa mi se întâmplă. În orice caz, ideea este că ceea ce soarta îţi oferă, comparativ cu ceea ce îţi doreşti, este îndeajuns de apropiat de dorinţele tale încât să fii un mare imprudent dacă refuzi oferta. Mă refer aici strict la împlinirea dorinţelor noastre. Exclud cazurile când visezi la o blondă cu ochii albaştri (de exemplu) şi ai parte de o brunetă cu ochii verzi.
Mai mult decât atât, poate cea mai dulce şi, în acelşi timp, cea mai dură lecţie pe care viaţa, soarta, dacă vreţi, o poate oferi cuiva este să-l pună faţă în faţă cu sine însuşi, cu adevăratul lui fel de a fi, deseori necunoscut de către persoana în cauză. Este chiar tragic să constaţi că primeşti ceea ce de fapt îţi trebuie, fie că erai conştient de asta sau nu.

Nici-o persoană.. nu caută o persoană perfectă, toţi căutăm o persoană cu care să fim împreună cît mai perfecţi, cei care nu caută.. pot suferi oricînd.., nu trebuie să ne obişnuim/trăind cu imperfecţiunea, ci să o înţălegem.. şi să o facem cît mai perfectă..

poţi să cauţi perfecţiunea mult şi bine! Dacă iubeşti pe cineva şi poţi să tolerezi defectele sau vicile pe care le are...şi viceversa...atunci relaţia are toate şansele să dureze...mult şi bine!