Un copil-problema poate constitui o adevarata provocare pentru parinti. El poate afecta intreaga gospodarie, mai ales daca nu invata cum sa-si controleze mania. Copiii-problema sunt acolo unde se focalizeaza energia parintilor,lucru care poate dauna casei, in cazul in care mai sunt si alti copii in familie care au nevoie de atentie.

Potrivit mai multor cercatari, copiii care nu sunt in stare sa-si controleze emotiile si aceia care manifesta tulburari de comportament sunt mai predispusi la a avea vieti dificile atunci cand se maturizeaza deoarece ei n-au invatat lucrurile de baza, cum ar fi recunoasterea sentimentelor negative. Exista intotdeauna un motiv pentru care un copil devine o problema. Ideea este sa intelegi cauza acestei stari conflictuale, ca tu, parintele, sa te poti ocupa de ea in mod corespunzator.

Inainte de a-ti cataloga copilul ca fiind un copil-problema, este important sa intelegi definitia exacta a termenului. Pentru inceput, este normal ca cei mici sa fie dificili in anumite perioade ale vietii lor. La varsta de doi ani, ei vor sa devina independenti, cu scopul de a explora mediul inconjurator.

Aceeasi stare isi face aparitia la varsta adolescentei,numai ca este mai pronuntata. Copiii-problema sunt acei copii care continua sa manifeste dezechilibre comportamentale timp indelungat. Ei sunt aceia care refuza sa respecte si sa se supuna persoanelor cu autoritate si sunt mai argumentativi in prezenta adultilor. Un copil-problema are de asemenea tendinta de a-si manifesta furia prin agresiune, lucru daunator pentru copiii din anturajul sau. Totusi, este normal pentru prescolari sa-si exprime mania prin crize de nervi. Ca parinte, este important sa inveti cum sa te descurci cu aceste izbucniri, pentru ca sa previi transformarea copilului tau intr-un copil-problema.
Intelegeti ca aceste crize de nervi sunt o parte normala din dezvoltarea unui copil, care au loc incepand de la un an pana la trei ani. Pe la patru ani, aceste crize se opresc de obicei. Daca nu se intampla asta, atunci parintii se vor confrunta cu niste probleme mai serioase.

Crizele de furie au diverse motive. Un copil poate continua un asemenea comportament si dupa varsta de trei ani deoarece el poate ca inca n-a invatat cum sa-si exprime sentimentele in mod corespunzator in cuvinte. Este de asemenea posibil ca el n-a invatat cum sa rezolve probleme pe cont propriu, ceea ce explica frustrarea. Sunt si perioade cand copiii se poarta astfel deoarece ei reactioneaza la schimbarile sau stresul din familie sau se poarta urat din cauza ca sunt gelosi pe un prieten sau un frate.

Primul lucru pe care trebuie sa-l ai in vedere cand ai de-a face cu un copil-problema este sa ramai calm. Exista copii care au tendinta de a face crize de nervi in fata oamenilor precum fac adultii numai pentru a-i enerva pe parinti. Ei sunt mai precauti in preajma strainilor deoarece ei se simt mai in siguranta sa-si exprime sentimentele unor oameni in care au incredere.

Astfel, tu trebuie sa incurajezi un copil-problema sa-si exprime sentimentele intr-o maniera corespunzatoare. Invata-l sa foloseasca cuvinte prin care sa-ti spuna cum se simte. In ceea ce te priveste, trebuie sa intelegi rationamentul actiunilor sale si ceea ce il supara. In fata unei crize de nervi, ramai calm. Sa te certi sau sa tipi la un copil-problema nu ajuta , ci numai agraveaza situatia. Pauzele, daca sunt luate corespunzator, il pot ajuta pe copil sa se calmeze si sa-i distraga atentia de la ceea ce il face atat de furios.

Pe masura ce capeti niste deprinderi de baza si descoperi cum sa-i oferi copilului niste alegeri in cadrul unei structuri care limiteaza comportamentul ostil, dar care sustine dezvoltarea si independenta, purtarea copilului nu va mai constitui o problema.