Vi s-a intamplat ca dupa ce ati cunoscut pe cineva sa realizati ca acea persoana incerca doar sa va faca pe plac, sa fie de acord intru totul cu voi, sa spuna ca ii plac aceleasi lucruri si are aceleasi trairi si apoi...pe parcurs sa observati ca de fapt doar isi da silinta sa creeze o imagine care sa va placa si sa va castige ?

Credeti ca o astfel de persoana ar putea rezista in acest mod si ar fi aceeasi si dupa ce ar constientiza ca si-a atins scopul - acela de a fi pe placul dvs ?

La inceputul tuturor relatiilor de dragoste, atat femeia cat si barbatul, se straduiesc sa faca pe plac partenerului. Depinde de la caz la caz, insa de cele mai multe ori cand intensitatea sentimentelor de iubire scade, nici unul nici altul nu mai vrea sa faca pe plac celuilalt. Tocmai de accea fracara iubirii trebuie intretinuta....sa nu scada sau si mai rau, sa se stinga.

Dragostea este cel mai frumos sentiment, insa, de foarte multe ori este confundata cu obsesia. Este adevarat, la inceputul relatiei,ambii parteneri incearca sa-si cucereasca "jumatatea", aratand si demonstrand ca este partenerul ideal. Insa, cati sunt sinceri ?

De foarte multe ori dupa cununie, fie cea civila sau cea religioasa, partenerii devin de nerecunoscut. Indiferenta, jigniri, dar ceea ce este si mai grav se ajunge la violenta.

In opinia mea, 10% din cazuri reusesc sa tina aprinsa flacara iubirii pana la adanci batraneti si asta pentru ca s-au casatorit din dragoste.

Unde dragoste nu e, nimic nu e! Cei care iubesc cu adevarat reusesc sa zambeasca si sa ramana langa partener, sustinandu-se reciproc indiferent de problemele care apar in viata de zi cu zi.

Si, da, dragostea de la inceput poate dura o vesnicie, totul depinde de noi, cei care iubim si pentru care dragostea este arma noastra zi de zi impotriva "intemperiilor".

A-i face pe plac partenerei / partenerului este o problemă delicată, cu foarte multe implicaţii. Cu toţii avem tendinţa de a ne "adapta" ei/lui, din dorinţa de a evita neplăceri datorită diferenţei de opinii şi de preferinţe. Desigur, cu timpul, această adaptare ne schimbă, în unele cazuri ajungându-se chiar la denaturarea propriei fiinţe. Mai eşti fericit în acest caz ? Desigur că nu.

Un sprijin în acest sens este chiar compatibilitatea celor doi parteneri, cu cât diferenţele dintre cei doi fiind mai mici, cu atât adaptarea la celălalt fiind mai uşoară. Însă nu întotdeauna doi oameni implicaţi într-o relaţie sunt şi compatibili. Viaţa ne-a demonstrat nu o dată că cei mai nepotriviţi oameni ajung cumva să fie împreună, relaţia lor fiind ceva de genul "cuplul ideal, ori la bal, ori la spital". Şi totuşi, chiar şi aceste relaţii rezistă cumva trecerii timpului.

Ca să nu mă abat totuşi de la subiect, sunt de părere că dragostea de la început durează atâta vreme cât cei doi iubiţi îşi redescoperă, de fiecare dată într-alt fel, ceea ce i-a unit la începutul relaţiei lor. În acele momente, te simţi din nou ca în primele zile, te simţi minunat. Dacă sunteţi în stare să faceţi asta, succesul va fi garantat. Amintirile sunt, desigur, o piesă importantă în tot acest puzzle.

Da m-i s-a intamplat de foarte multe ori [b]dar asta este ....
relatia nu va rezista daca partenerii nu se cunosc asa cum sunt si se invart dupa deget
orice om are defecte nu trebuie sa ne fie rusine cu ele si nici sa ne construim o fatada aiurea pentru a impresiona[/b]

In situatia mea, da, a durat ! Este o stare frumoasa, greu de descris. Totul pare un vis frumos, minunat care continua.
Dar nu este general valabila.Cunosc cazuri in care iubirea a fost doar inscenare curata, omul respectiv avand un singur scop, acela de a isi atinge scopul, de a face sex. Dupa consumarea actului sexual interesul pierzanbdu-se suta la suta.
Este trist si urat sa crezi in sentimente ce aparent par sincere ca intr-un final sa realizezi ca totul este o mare mascarada, o oribila minciuna. Nu pot sa sper ca aceste cazuri sunt izolate si ca sunt putine cazuri de acest gen.

De multe ori se intampla oamenilor sa se indragosteasca fulgerator. Poate dura aceasta dragoste? Ideea de a te schinba, de a incerca sa-i faci pe plac celuilant cat timp poate dura? Dar intrebarea pe care o pun eu si care m-i se pare mai interesanta:MERTA?
Eu credca trebuie sa ramai ceea ce esti, cu bune si rele.Fiecare avem si parti bune si parti rele, nu suntem la fel. Cand intalnim o persoana trebuie primadata sa incercam sa o cunoastem, sa vedem ce avem in comun.Daca intradevar sunt lucruri care ne leaga, suntem dispusi sa trecem si peste defectele respectivei persoane?
Insa ar mai fi un lucru.Sa presupunem ca doi tineri care s-au cunoscut,s-au indragit, se inteleg si se complecteaza unul pe altul ajung sa se casatoreasca si sa faca o familie. Ce ar putea sa intervina in fericirea unui astfel de cuplu pentru al destrama? E o certitudeni ca o persoana, are in lume o multime de compatibilitati, ar putea fi fericit langa o multime de alte persoane si nu neaparat ca ce-a aleasa sa fie ce mai buna dintre cele mai bune variante. Si in acest caz ce sa faca? Daca intalneste pe altcineva la fel s-au poate o varianta mai buna de cea in care sa implicat, sa renunte? Merita?
Totusi dupa parerea mea, doi tineri care se hotarasc sa-si uneasca destinele ar trebui sa fie foarte responsabili. Ar trebui ca fiecare dintre ei sa-si doreasca cu adevarat acest lucru. Sa nu fie doar faptul ca :”eu o iubesc pe ea si vreau sa-mi impart viata cu ea”...Dragostea incet va incepe sa paleasca, nu sa se stinga si atunci vor ramane cu ceea ce ia legat:intelegere, incredere, respect si acel DA pe care l-ai rostit odata in fata lui D-zeu s-au in fata ofiterului de stare civila. Acel ”DA” sa fie inainte de toate nascut din convingerile tale si mai apoi ca semn de dragoste fata de partener.

Dragostea de inceput? Nu stiu daca o poti numi dragoste...La inceput este atractie fizica, chimie cu timpul te indragostesti (de el, de vocea lui, de privirea lui..etc).
Daca te-ai indragostit candva de vocea cuiva, nu cred ca in timp ajunge sa-ti cada in disgratie, atata timp cat omul se comporta frumos cu tine, iti demonsteaza mereu ca are sentimente frumoase pentru tine.

Imi place o vorba: Barbatul este oglinda femeii. Un exemplu? Ok! Iata-l:
Eu de fel sunt mai pisicoasa. Toti prietenii pe care i-am avut cu timpul au devenit pisicosi ca mine. Alintati si iubareti...

In concluzie, atata timp cat daruiesti ceva, automat in timp vei descoperi ca primesti acelasi lucru si poate si mai mult . Sunt sigura ca atunci sentimentele raman aceleasi, poate nu la aceiasi intensitate dar vor exista si dupa mult timp.