Daca toti oamenii ar fi de acord ca suntem creatia unica a lui Dumnezeu, lucrurile poate ca s-ar simplifica mult ca intelegere. Trecutul, prezentul si viitorul nu pot fi vazute cu adevarat decat de catre cineva care traieste in afara timpului: Dumnezeu, locuitorii raiului si (intr-o anumita masura) oamenii cu adevarat sfinti care traiesc pe pamant. Desigur ca si diavolul este in afara timpului, doar ca el are limitari. Din punct de vedere spatial, Dumnezeu are acces pretutindeni, inclusiv la iad, pe cand accesul diavolului este limitat la iad si la pamant - dar la acesta din urma numai partial, din cauza corpurilor care poarta marca sfinteniei. Spre deosebire de Dumnezeu, care nu are limitari de niciun fel, diavolul mai are si limitari temporale, vederea viitorului fiindu-i accesibila doar in masura in care evenimentele viitoare tin de puterea, intelegerea si controlul lui.

Sa fim atenti, asadar, cu acel „Astrele predispun, dar omul dispune!” Predictia astrologica ar trebui sa includa, in mod obligatoriu, doi factori: Dumnezeu si libertatea omului de a decide, in conditiile in care Dumnezeu nu intervine in viata lui. Pentru ca a cunoaste cu adevarat viitorul nu se poate, decat daca vrea Dumnezeu si numai printr-un om cu adevarat sfant, adica intangibil, in sensul ca diavolul nu poate avea acces la el, la gandurile si la vointa lui. Si, inca ceva: a afla viitorul poate sa insemne si a te autoprograma, prin sugestie, pentru o anumita cale, lucru binecunoscut in psihologie. Este ceea ce poate fi numit falsa profetie. Omul nu-l poate cunoaste pe Dumnezeu decat printr-un act de libertate absoluta, iar cunoasterea cu adevarat a viitorului nu se poate intampla decat daca El, Creatorul, vrea aceasta, si atunci numai printr-acel om sfant intangibil. Cautand ajutor in predictii, omul isi doreste, in fapt, siguranta. Nu este insa constient de pretul platit.