Un copil raspunde la dragostea parintilor manifestandu-si atasamentul fata de ei, care devine evident in jurul varstei de un an. Calitatea atasamentului copilului arata, in fond, calitatea relatiei intre mama si copil. Se pare ca aceasta legatura precoce isi va exercita influenta pentru tot restul vietii. Un copil este un membru cu drepturi depline in familie. Pentru a stimula comportamentul social al copilului trebuie cunoscut conceptul de dialog ; ambii parinti trebuie sa dialogheze, dar sa stie sa si asculte copilul, atunci cand acesta are ceva de spus.


* Dragostea neconditionata din momentul in care veti afla ca o sa fiti parinti. Un copil se va dezvolta acolo, in burtica mamei, iubit, chiar daca nu l-ati vazut inca.
* Trebuie sa va asumati responsabilitatea de parinte.
Nimeni nu poate fi parinte de succes, daca nu-si asuma atat bucuriile cat si greutatile. Inceputul perioadei in care veti fi parinti e cel mai greu. Primul lucru pe care trebuie sa-l faceti: supravegheati-l in permanenta si paziti-l de pericole. Nu-l lasati singur, dar invatati-l sa se pazeasca si singur. O singura clipa de neatentie va poate distruge familia. Pentru a va proteja si a-l ocroti pe cel mic, e important sa va asumati responsabilitatea faptului ca l-ati adus pe lume. Siguranta copilului, oricat de multe eforturi ar costa, este o conditie obligatorie pe parcursul lungului drum pe care il aveti de strabatut impreuna.
* Trebuie sa petreceti cat mai mult timp impreuna.
Un copil are nevoie sa-si vada parintii, sa-i simta pe amandoi, langa el. Ii place sa fie imbaiat, imbracat, schimbat, mangaiat in egala masura de amandoi parintii, care devin pentru el centrul universului. Un copil are tendinta de a-si imita parintii. Nu va tanji dupa fusta mamei pentru ca si umarul tatalui e la fel de protector.
* Trebuie sa-i stabiliti un program fix, dar si o oarecare independenta. Un copil are orele lui de somn, de masa, de plimbare, de joaca. Oricat ati incerca, nu puteti sa va modificati programul, orarul de munca si de viata cu ale lui. Trebuie sa gasiti o cale de mijloc, sa nu faceti nici prea multe sacrificii, dar sa va ocupati suficient de copil.
* Nu faceti niciodata comparatii cu alti copii
Fiecare copil este unic. Nu seamana cu ceilalti copii si nici macar cu voi nu seamana atat de mult cat incearca sa va convinga rudele si prietenii. Nu dramatizati: copilul vostru o sa vorbeasca in curand, o sa aiba un salt incredibil in inaltime peste cateva luni. Comparatiile sunt inutile, intrucat nu puteti schimba un copil. O sa aveti un copil frustrat si neincrezator in fortele si calitatile lui si parinti care il vor critica in permanenta, de multe ori pe nedrept. Nu-l comparati insa nici in sens invers, idolatrizandu-l. Un copil vostru este un unicat, dar asta nu inseamna ca nu are defecte. Un copil are calitati pe care i le veti pune in evidenta si defecte pe care veti incerca sa i le corectati. De educatie depinde in buna parte succesul lui in viata.
* Nu trebuie sa fortati copilul.
Un secret al reusitei ca parinti este sa nu va proiectati in copilul vostru visele voastre, incercand prin el o rezolvare a unor lucruri pe care le-ati dorit. Lasati-l sa se dezvolte liber si bucurati-va impreuna in fiecare zi, de "cuceririle lui". El nu va fi altfel decat asa cum va vede pe voi.

un copil cel mai simplu este sal cresti si sal educi de la o anumita varsta sa fiti si ca parinti si ca prieteni cu ei,ca copilului sa nui fie teama de ati spune unele lucruri,dar daca de mic il bati se va teme de a spune chiar si de are o bucurie sau alceva

Nu trebuie sa uitam ca un copil este fragil precum o coaja de ou. De mic intelege multe lucruri desi nu o arata, nu poate comunica. De cele mai multe ori i se poate citi in ochi bucuria, multumirea sau supararea. Copiii trebuie crescuti cu multa dragoste si intelegere, cu povesti, cu muzica pentru copii, cu imagini frumoase. Trebuie invatati sa priveasca in jur, sa se bucure de natura, sa o iubeasca si sa o respecte.
A da nastere unui copil este un miracol, a-l creste frumos inseamna a cunoaste bine meseria de parinte, a-l educa insa este o adevarata arta. Si este foarte important sa inveti sa fii un bun parinte. Sa citesti literatura de specialitate, unde mereu apar lucruri noi, pentru ca totul evolueaza; cine spune ca un copil se creste acum la fel cum se crestea in urma cu douazeci de ani greseste. De aceea si bunicii trebuie sa se puna la curent cu noutatile.

Inainte de avea un copil, e bine ca cuplul sa fie solid si responsabil pentru a asigura buna crestere a copilului. Apoi, ambi parinti trebuie sa participe cu afectiune si responsabilitate, la asigurarea bunei cresteri cu baze sanatoase pentru viitorul copilului. In rest, nu exista secrete si scoli speciale pentru educarea parintelui.

Un copil il cresti asa cum simti, inveti din mers. Prima oara am tinut in mana o croseta atunci cand eram insarcinata, exact in ziua cand am plecat la spital am terminat spatele primei veste pt copilul meu. Prima lui vesta si primul lucu iesit din mainile mele. Nu credeam ca-mi va iesi ...si mi-a iesit, asa cum mi-au iesit toate pulovarele lucrate pt copilul meu, adevarate opere de arta. Cand exista motivatie, totul devine simplu. Ce am observat este faptul ca mamele trecute de 30 de ani, chiar daca sunt la al doilea copil, devin paranoice, obsedate de boli, retete, program...cu cat stii mai multe cu atat te temi mai tare.
L-am avut la 21 de ani, eram eu un copil, dar l-am crescut fara sa-l scap din brate, fara fracturi, fara sa ma rostogolesc noaptea peste el (mamele stiu despre ce vb!), sa sa se intample cava rau. Am invatat din mers, instinctul matern face cat mii de carti.Cert este un lucru, acum...n-as mai avea rabdare! Asa ca...toate la timpul lor!

sunt o mamă care a avut al doilea copil la 32 de ani şi, din contră am fost mult mai sigură pe mine, şi are mai multă libertate în mişcare şi în a explora lumea, aşa că depide de la mamă la mamă.