Copiii abandonati de parintii naturali, pot fi infiati de mici si sa aibe noroc de niste parinti adoptivi cu suflet. Din pacate, in multe din cazuri, cand copilul afla ca acei parinti nu sunt cei naturali, se schimba complet, se simte al nimanui, si la orice cearta dintre parinte -copil se ajunge la replica: " Nu sunteti parintii mei, si nu aveti nici un drept asupra mea" , ceea ce nu este corect fata de acei parinti ce s-au chinuit sa-l creasca.

Sunt si cazuri fericite cand copiii sunt foarte recunoscatori parintilor adoptivi. Poate asta tine de caracterul fiecaruia sau de educatia primita, pentru ca daca prin educatie nu i se permit astfel de comentarii la adresa parintilor, atunci copilul isi va forma alta gandire si va avea alt respect fata de parinti.

Cum va fii viata lor din momentul in care vor afla adevarul? Se vor simtii ai nimanui si isi vor pune o gramada de intrebari, si majoritatea cazurilor au incercat sa isi caute parintii naturali. Unii din ei doar pentru ai cunoaste, iar altii sa le ceara explicatii. Copii adoptati pot avea o viata normala?

Depinde de parinti daca copilul adoptat va avea o viata normala. Mama mea a fost adoptata , pentru ca mama ei a murit de tanara si tatal ei nu putea creste singur 5 copii. Pe mama mea si pe alte doua surori ale ei le-a dat la casa de copii. Mama mea a fost norocoasa si a nimerit o familie care isi dorea cu ardoare un copil. Am cunoscut-o si eu pe '' bunica adoptiva'' , adica mama adoptiva a mamei mele si pot sa spun ca a fost o femeie extraordinara.'' Bunicul adoptiv ''a murit pe cand aveam 3 ani , dar din vorbele mamei am inteles ca a fost un tata exemplar pentru ea. Mai tarziu, cand a crescut, mama mea a avut ocazia sa isi cunoasca si tatal adevareat dar mi-a spus ca nici o clipa nu a regretat ca a fost adoptata.

Totul depinde de parinti, sa nu uite nicicand sa fie oameni si sa se gandeasca ca au adoptat un copil ca sa umple golul din viata lor , au adoptat un copil sa il iubeasca si sa il ocroteasca , nu sa ii faca viata amara.

Copii adoptati au o viata ceva mai aparte, au un zbucium sufletesc si o nemultumire ce nu poate fi stearsa- aceea ca nu au putut fi doriti si iubiti suficient incat sa poata fi crescuti de proprii parinti, pentru ca oricata afectiune li s-ar oferi, in mintea si imaginea lor aceasta nu poate fi egala cu cea pe care trebuia sa le-o ofere parintii naturali.

Acesti copii sunt adoptati de cupluri care isi doresc foarte mult sa ofere iubire neconditionata, reprezentand pentru ei o implinire care le poate corecta golul din suflete pentru ca nu pot avea proprii copii, acestia de multe ori ofera o toleranta care mai apoi (in unele cazuri) nu este inteleasa ci doar exploatata.

Acestor copii trebuie sa le fie oferit mai mult decat confortul material, trebuie sa le fie cultivat sufletul spre a invata care sunt valorile adevarate ale vietii : iubire, daruire, bunatate...

De multe ori acesti copii pretuiesc iubirea care li se ofera, alteori doar ceea ce li se ofera material si raman cu beneficiul comparatiei traiului de la camin cu cel din familia care ii adopta.

De cele mai multe ori cei care adopta copii isi primesc rasplata bunatatii si daruirii lor...dar sunt si situatii in care actiunea lor este judecata gresit tocmai de catre cei carora le-au oferit neconditionat iubirea si toleranta lor.

De cele mai multe ori se bate moneda pe educatia, iubirea, grija si atentia parintilor adoptivi,pentru a crea din niste copii adoptati....copii naturali ce nu i-au putut avea.

Este adevarat ca si, cu copii naturali, cum ii cresti asa ii ai....dar se uita un lucru...copii adoptivi vin pe lume, ca orice om de altfel, cu un bagaj genetic transmis din generatie in generatie, cu anumite talente sau anumite porniri...care ,cu toata grija, atentia ,iubirea parintilor adoptivi si,chiar ai celor naturali ..nu se pot corecta..avand in vedere ca exista in codul lor genetic.

Aici, ca peste tot in aceasta viata este vorba si de noroc...de intamplare, de sansa...
poti avea propriu tau copil si, cate nu se intampla, poti avea ghinionul de a procrea un copil handicapat, un copil retardat...un copil cu imprimari genetice morbide ce nu pot fi corectate...si care nu numai ca, creaza probleme parintilor...dar deja este o povara, o pedeapsa...sau chiar"moartea" pentru acestia. Si cu cei naturali si, cu cei adoptivi ...trebuie sa ai norocul, ca la imperecherea genelor...in momentul creatiei....sa li se daruiasca un bagaj genetic ..cat mai lipsit de "probleme".

Deci si aici ca peste tot de altfel...daca aluatul este bun...atunci modelatorul poate face orice din el....daca este friabil, sfaramicios, lipsit de elasticitate...indiferent de munca depusa...nu iese nici un produs bun !

ai mare dreptate, dar cei care nu pot avea copii e bine să dea o şansă şi celor orfani!