Toata viata ,femei sau barbati...(femeile recunosc dar multi barbati neaga)...ne dorim a fi doi. In mintea umana...ma refer la cei normali ...a fi doi inseamna putere...puterea de lupta pentru a-ti fi mai usor maine, puterea de a merge mai departe....puterea de a te apara si a-l apara ,puterea de a te sacrifica pentru persoana iubita, puterea de a apara cu dintii ceea ce consideri al tau...

Si, atunci cand ai o relatie normala, implinita , cu cel de langa tine...te consideri un intreg format din doua entitati diferite, doua trupuri diferite, doua minti diferite care se intrepatrund, devin interdependente si deci devin un "tot" si liantul este iubirea.

In numele iubirii s-au dus razboaie, s-au sacrificat vieti....s-au inaltat monumente...s-au creat opere de arta....pentru ca iubirea este cea mai mare putere data de divinitate si cel mai mare dar dat omenirii dar,....din pacate, nu este perena la nivel individual.


Iubesti, simti fluturi in stomac numai la zarirea persoanei iubite, in numele iubirii cauti noi modalitati de a-i face pe plac scormonesti in cartile de bucate....in galantare...in cautarea unui lucru ce ii face placere....ii incredintezi cu evlavie telecomanda televizorului pentru a urmari ...ceea ce ii place ...esti atenta la semne, gesturi si mimica pentru a surprinde un gest de apreciere...sau din contra de nemultumire la adresa ta....si ...tot asa..
pana intr-o zi.


Toti avem, mai mult sau mai putin, dar femeile in special, acel dar al intuitiei...acel..feeling care chiar daca nu il poti decodifica....exista acolo si ...se face simtit...si intr-o zi simti, nu s-a intamplat nimic deosebit, nu au cazut munti, nu au fost uragane...ci doar...simti...ca nu mai este iubire ...si te sperii cumplit...pentru ca nu stii ce sa faci daca nu mai este...ca a fost atat de mult timp incat ..face parte din fiinta ta...si acum ..trebuie sa te rupi si o frica cumplita te cuprinde...pentru ca ai uitat ce inseamna "eu" .

Si...la rascruce...privesti drumurile si gandesti ca ...vrei ,nu vrei....pe cel de pe care vii nu mai exista intoarcere...si esti obligat a alege altul...si nu stii care...si exista o perioada de stagnare...in "intersectie" ,normala ,zic eu...pentru a-ti trage sufletul si a intelege...si mai ales pentru vindecare. Taierea iubirii in doua...este dureroasa,sfasietoare...dar cateodata atat de necesara evoluarii tale ca fiinta umana.

Se intampla ca o despartire sa fie constructiva. Pur si simplu un sut in partea dorsala (asta asa ca sa ma exprim cat mai delicat), este un pas inainte.
Pe moment este dureros; s-ar putea chiar sa treaca o perioada de timp pana sa iti revii, dar daca atunci ai luat decizia aceasta, inseamna ca ai avut motivele tale. Daca ideea despartirii a venit din partea celuilalt, inseamna ca e mai bine ca s-a intamplat asa. Nu te merita!