Maria ne-a trimis spre publicare : Povestea mea de iubire la distanta

/ Prima data cand am intalnit pe acel barbat aveam 16 ani, eram in vacanta la Azuga, la bunica mea, el fiind prietenul unui var. Numele sau este Ionut, el avea atunci 18 ani, terminase lice-ul. M-a cucerit din prima clipa in care l-am intalnit. Avea un zambet extraordinar. Probabil ca si eu l-am cucerit atunci. El spune ca a fost iubire la prima vedere, eu sunt mai reticenta in ce priveste iubire la prima vedere.

Este sigur este ca la 11 zile dupa ce l-am cunoscut am facut sex cu el, pentru prima oara in viata mea, stiu ca poate 16 ani nu pare o varsta potrivita pentru asa ceva, dar sunt de parere ca faci dragoste atunci cand si cu cine simti. Personal nu regret ca am facut pasul asta. A fost cea mai frumoasa seara din viata mea, atmosfera romantica a fost excelenta, iar el s-a purtat cu mine de parca as fi fost o papusa din portelan.

Dupa 30 de zile a trebuit sa vin acasa din vacanta, timp de un an de zile am vorbit numai la telefon, nu ne-am vazut, am suferit foarte mult atunci, stiam ca relatia noastra nu avea sa duca nicaieri, eu in bucuresti, el la azuga...

Eram prea mici ca sa ne gandim sa ne mutam ori el in bucuresti ori eu in azuga, eu nici nu concepeam sa ma mut din bucuresti. stiu ca l aun moment dat am platit telefonul fix 10 milioane prin 2001 sau 2002, asta pentru ca il sunam pe el pe mobil sau pe fix si vorbeam f mult, plangeam la telefon... stiam ca vb mult dar pur si simplu nu ma puteam abtzine, la un mment dat a inceput sa vina in bucuresti, cam o data pe luna venea... insa nu a mai durat mult si cam dupa 2 ani si jumatate de chin am decis ca este timpul sa intalnesc pe altcineva pentru ca din relatia noastra nu avea sa iasa nimic bun, nu ducea nicaieri.

Prin 2003 ne-am despartit, am suferit foarte mult, el mai mult ca mine, ptr ca eu am avut norocul sa intalnesc un barbat cu 9 ani mai mare ca mine care m-a facut ca dupa aproape 2 luni de relatie sa ma indragostesc de el, si l-am iubit foarte mult, si asa am reusit sa mi-l scot pe ionut din cap. Si el a avut o relatie, am inteles ca a suferit mai mult ca mine si a avut nevoie de cineva de care sa se agate, si a gasit-o.

Relatia mea a durat cam 1 an jumatate, am fost f. fericita dar pentru ca el ajunsese intr-un moment in viata cand isi dorea o familie, iar eu la doar 19 ani nu puteam sa ii ofer asta, de fapt nu am vrut, si nu a avut incredere in mine sa mai astepte 2-3 ani pana terminam facultatea, s-a terminat pana la urma, am luat-o pe drumuri diferite.

Prin februarie 2005 can am fost in vacantza la azuga, m-am intalnit cu Ionut iar, si mi-am dat seama ca sentimentele mele de dragoste pentru el nu au disparut niciodata pur si simplu au fost acoperite, negate, cred ca acoperite este mai bine spus, de atunci si pana in septembrie, am incercat iar sa avem o relatie, din pacate insa, relatie inceputa de el dupa despartirea noastra nu se incheiase, iar fata cu care a fost era ceva mai dificila, motiv pentru care iar ne-am despartit, de data asta fiind decisa sa nu il mai caut si sa nu ma mai intereseze persoana lui...

La un moment dat prin martie 2006 pe la inceputul lunii, ma cauta, incepem sa vorbim, fluturasii din stomac pe care ii simteam la auzirea vocii lui au reinnascut, la inceput am fost reticenta, nu stiam de ce ma cauta, in mintea mea deja il vedeam insurat, nici el nu stia exact, la inceput mi-a zis ca el numai pe mine ma iubeste si ca vrea sa fim din nou impreuna, dupa care imi spune ca ii pare rau ca m-a cautat imediat dupa ce s-a despartit de fata respectiva ca nu trebuia sa faca asta, ca nu vrea sa ma mai faca sa sufar.

L-am inteles, stiam ca asta face insa stiam ca dupa o relatie dificila cum a avut eu sunt singura care il poate linisti, care poate fi alaturi de el, asa ca acum suntem impreuna, pe 17 martie a venit la mine pentru ca imi era teama, ca iubirea mea ptr el sa nu se fi transformat in ura, se stie ca este un pas de la iubire la ura, si eram confuza, a venit la mine, a stat un weekend, si totul a fost minunat.

Il iubesc pe acest barbat, ma iubeste, acum fiecare din noi are locul lui de munca, eu 21 ani el aproape 25, el sta in predeal acum cu sora lui, ne vedem cam de 3-4 ori pe saptamana, cate 1 2 sau 3 zile depinde de cum avem libere fiecare, ne-am facut si planuri de viitor. Daca atunci cand eram mica nu concepeam sa plec din Bucuresti, acum abia astept sa termin facultatea ( mai am 1 an) si sa ma mut cu el la Brasov si sunt sigura ca de data asta nu ne va mai desparti nimic si nimeni...

Este o relatie frumoasa de iubire. Cu toate ca unii ar putea spune ca ne vedem rar, sincera sa fiu, ne-am vedea mai des daca ne-ar permite programul, asadar chiar daca ar fi fost din bucuresti nu stiu daca ne vedeam mai des) se bazeaza pe comunicare f mult si pe incredere.

Ne cunoastem prea bine, si stiu ca daca nu am vrea ca relatia asta sa dureze nu ne-am mai fi reimpacat de atatea ori ca la urma urmei nu este singurul baiat din tara si nici eu singura fata, ne iubim, ne cunoastem si avem incredere unul in celalalt, este foarte important.

Am vrut ca povestea noastra de iubire sa fie un exemplu de relatie serioasa la distanta care a trecut prin multe dar care pana la urma ne-a adus impreuna din nou si d data asta va fi pentru totdeauna. /

Maria

Parerea mea :

Unii spun ca o relatie la distanta nu poate fi o relatie de iubire adevarata. Am avut o astfel de relatie si a fost cea mai frumoasa relatie de departe...si mai avusesem si alte relatii. Daca s-a terminat nu a fost datorita distantei ci din motive care nu au absolut nici o legatura.

Insa relatia a fost una de durata si, desi intr-adevar este greu sa mentii o astfel de relatie, ea poate rezista cu siguranta o perioada relativ lunga. Depinde de fiecare in parte, de cat de mult isi doreste sa mearga si de ce este dispus sa faca.

Totul este ca amandoi sa aiba aceleasi dorinte si idei despre viitorul lor. O relatie de iubire la distanta care depaseste 5 ani risca sa se transforme intr-o simpla relatie de prietenie.

minunat incredibil dar adevarat

mda, povestea Mariei este asemanatoare cu ceea ce am patit si eu intr-ale iubirii , ca sa zic asa. Daca ai plecat de acasa (dintr-un anumit motiv: facultate, job, bunici etc.) se intampla sa cunosti pe cineva la un moment dat. Poate acel cineva va reprezenta ceva mai mult decat o iubire de-o vara. Cand te reintorci la cotidian, iti dai seama ca este greu fara sa mai fii zilnic cu persoana draga.

Esti una dintre persoanele norocoase pentru care distanta nu a insemnat si disparitia iubirii...sunt persoane care au o relatie ani de zile dar apoi cand se pune problema de a sta la distanta unul de celalalt chiar si pentru o perioada scurta situatia se schimba, toate sentimentele parca dispar...