Iata un subiect destul de controversat: ce se intampla cand un baiat si o fata sunt cei mai buni prieteni? Ma refer la o amicitie extraordinara, o dragoste pura si platonica.

Intrebarea mea nu vine fara un motiv, eu ma refer la cazuri reale. Am cunoscut de-a lungul timpului multe persoane care erau prietene foarte bune cu sexul opus, fara alte complicatii. Este posibil asa ceva? Unele din persoanele care erau in astfel de relatii de amicitie aveau si iubit/a.
Un lucru a fost evident: partenerilor acelor persoane nu le tare convenea situatia.

Voi ce parere aveti despre relatiile de amicitie dintre fete si baieti (femei si barbati)? Pot fi ele simple prietenii platonice sau intotdeauna va fi un sambure de atractie intre cei doi, sau chiar mai mult? Ce atitudine ati avea in locul iubitului/ei unei persoane care are un astfel de prieten/a?

Am avut parte de asa ceva. Stiu cum este sa treci printr-o astfel de experienta. Fostul avea o prietena extrem de buna in alt oras. Petreceau ore vorbind la telefon. Unoeri, sincer, vorbea mai mult cu ea decat cu mine. La inceput eram extrem de geloasa, cu timpul ( scuza-mi expresia!): " incepuse sa mi se falfaie".

Consideram ca unul dintre cei doi are un interes de ordin sentimental iar altul material. Noi suntem de la mare, ea nu..deci, avea unde sa se cazeze si nu -si mai cheltuia banii prin hoteluri. Iar el cred ca o placea pe ea. Parea o atractie pur sexuala si, sunt sigura, ca nu s-a consumat niciodata. Tipa era mai rubensiana, cu buze ca ale A. Jolie si destul de inteligenta. O adiram si eu...Probabil ca oricine ar fi inghitit in sec la vederea ei.

In astfel de cazuri, indiferenta-i cel mai bun medicament. Chiar daca te macina, nu trebuie sa lasi sa se vada. Pentru ce sa-ti arati atitudinea plina de gelozie ce vor distruge, efectiv, acea relatie?! Atata timp cat tu esti cu el iar ea ramane doar o simpla confidenta si atat, nu cred ca ar tb sa deranjeze pe cineva.

Eu cred ca pot exista astfle de prietenii. Eu am avut parte de mai mult. Vreau sa spun ca am avut o prietena cu care vorbeam despre orice si ne ajutam reciproc in probleme sentimentale. Defapt n-a fost doar una ci mai multe.

Mie personal imi place sa ascult oamenii si caut sa-i inteleg. Totusi cred ca exista un risc cand unul dintre ei isi face un iubit/a. In principiu ar trbui sa se inteleaga relatiia lor de acea a treia persoan. Dar nu se intanpla de cele mai multe ori asa. Apare gelozia. Pe ce poate fi fondata aceasta gelozie? Ar trebui in acest caz sa te retragi si sa-i lasi sa se iubiasca? Dar daca pana la urma te prinde flama si pe tine?

Eu in general m-am retras. I-am lasat sa se iubiasca daca am simptit un semn de gelozie. E mai elegant cred. Dar oare e si bine? Nu o ranesti pe cealanta persona care te considera cel mai bun prieten. Cu cine va mai vorbi cand va avea probleme? Cine o va mai asculta? Cine o va intelege asa cum o intelegeai tu? Raspunsul e simplu: el, iubitul ei. Intr-o relatie ar trebui sa existe transparenta totala, sa se contopeasca unul cu altul. Doar asa nu va putea interveni ceva sau cineva intre ei.

Asta inseamna ca daca-ti gasesti iubit sa-ti alungi prietenii? Nu, ci doar sa-l faci sa inteleaga ca el e pe primul plan.

Eu cam asa gandesc, poate gresesc dar asa sunt eu.
Iubitiva mult!

Da, imi plac ambele puncte de vedere si adevarul e ca si eu as proceda cum a spus mystep, pentru ca odata data pe fata, gelozia strica orice relatie.

Si tot legat de acelasi subiect, am observat ca de multe ori, daca cei mai buni prieteni ajung sa devina iubiti, au o relatie foarte frumoasa si se inteleg parca mai bine decat niste oameni care au inceput totul dintr-o perspectiva romantica, dar pe de alta parte, risca sa strice o prietenie frumoasa...depinde de compatibilitate.

Dar oare ce se intampla cand exista tot asa, o prietenie platonica, iar unul dintre ei vrea mai mult, celalalt evitand si sa se gandeasca la asa o grozavie? Pana la urma cine ajunge sa sufere mai mult? Cel caruia i-a fost refuzata iubirea, sau cel care a pierdut un prieten pentru ca nu vrea mai mult?

schantelle_sha scrie:Da, imi plac ambele puncte de vedere si adevarul e ca si eu as proceda cum a spus mystep, pentru ca odata data pe fata, gelozia strica orice relatie.

Si tot legat de acelasi subiect, am observat ca de multe ori, daca cei mai buni prieteni ajung sa devina iubiti, au o relatie foarte frumoasa si se inteleg parca mai bine decat niste oameni care au inceput totul dintr-o perspectiva romantica, dar pe de alta parte, risca sa strice o prietenie frumoasa...depinde de compatibilitate.

Dar oare ce se intampla cand exista tot asa, o prietenie platonica, iar unul dintre ei vrea mai mult, celalalt evitand si sa se gandeasca la asa o grozavie? Pana la urma cine ajunge sa sufere mai mult? Cel caruia i-a fost refuzata iubirea, sau cel care a pierdut un prieten pentru ca nu vrea mai mult?

Dupa parerea mea, in acest caz, daca nu exista o a terta porsoana, ar putea sa se nasca ceva frumos. Totusi daca unul ezita, celalant cred ca ar trebui sa insiste dar nu intr-un mod exagerat. Cu rabdare, pana la urma va ceda si celalant. Astea doar cu o conditie: sa fie o prietenie adevarata pentru amandoi. Va spun din experienta. Eu am fost cel care a cedat primul intr-o oarecare masura, s-au poate ea nu a avut curajul sa o spuna.

Sa va povestesc. Cunoscusem o fata prin intermediul unui prieten. Avea nevoie sa-i fac ceva la calc. Si de aici a pornit totul. In acel moment amandoi aveam pe cineva. A fost totusi ceva care ne leg. Incepusem sa merg in fiecare siara pe la ea. Ea stia totul despre mine si eu totul despre ea. (Mai mult de atata, am fost primul carui-a ia spus ca ”nu mai e cum a fost ieri”). Am respectat-o si am cautat sa o inteleg. Au fost si perioade in care nu ne vedeam. Nu era nimica intre noi, doar o prietenie.

Si totusi...Obisnuiam sa ne strangem la ea acasa mai multi prieteni. Trecuse ceva perioada de cand nici unul dintre noi nu mai avea pe nimeni. Cu toate astea nu o priveam ca pe o viitoare iubire. Si totusi...Eram trei baieti si trei fete la ea acasa jucand adevar sau provocare. Tin sa mentionez ca eram un grup foarte unit. State-am seri intregi la povesti. Dar a venit si aceea seara. La o prietena care a invartit sticla ia trecut o idee geniala. Ma intrebat: adevar sau provocare? Am raspuns:adevar. Si ea a continuat: daca ar fi, cu cine te-ai culca dintre noi? Raspuns: cu tine. Intradevar arata bine dar era doar o gluma si tot ea a continuat: dar cu cine ai vrea sa fi impreuna? Raspunsul meu a fost socnat, era vorba de ea. Nimeni, dar nimeni nu se astepta la asta. A urmat un moment de liniste totala. Au mutit si prietenii mei. Intr-un final am revenit la joc.

Ce a urmat?, nimica. Ne-am intalnit dupa mai mult timp si am clarificat lucrurile. Am pastrat mult timp aceasta legatura pana cand ea si-a gasit ceva stabil si sa casatorit. Ma bucur cu adevarat pentru ea.

Ceea ce vreau sa spun e ca prieteniile adevarate pot naste dragoste sau pot continua in acelas fel mult timp.

Iubitiva mult!

Frumoasa povestea ta, mihi si asa e: uneori e sa fie, alteori nu.