Mama! Ce cuvant inaltator ! Primul nostru cuvant ! Ce sentiment de dragoste ne invaluie sufletul si un chip sfant ne apare in fata ochilor atunci cand il rostim ! O privire calda si ocrotitoare ne urmareste fiecare pas al vietii , facand-o astfel sigura pentru noi sa sorbim fara grija din pantecul ei fermecat, cu sufletul impacat si cu siguranta ca orice gresala va fi imediat indreptata.

Atunci cand ne simtim nesiguri, cand ne este frica si nu avem langa noi ajutor de nadejdie, cand ne este foame, cand ne este frig, cand simtim nevoia ca cineva sa ne ingrijeasca ranile sufletesti si trupesti, cand avem nevoie de ocrotire si de iubire, cand suntem singuri… si ne este teama, vrem ca langa noi sa se afle mama sa ne ocroteasca si sa ne ofere ceea ce nu mai ea poate in modul cel mai sincer si cel mai curat: dragostea . Orice frunza se afla afla ocrotita in copacul ei , orice raza doreste sa stie ca soarele o are in grija, cum orice copil isi doreste mama alaturi.

Mama este fiinta careia ii suntem datori cu un respect profound, careia ii multumim pentru faptul ca ne-a adus pe lume si ca alaturi de Dumnezeu a contribuit la existenta noastra, daruindu-ne cel mai frumos cadou pe care il putem primi cu inima deschisa: viata. Tot ceea ce avem si tot ceea ce vom avea , viitorul, prezentul si trecutul il datoram mamei, celui mai bun prieten pe care il avem alaturi in clipe grele.

Primul zambet, primul pas, primul cuvant, o carte de povesti frumoase, copilaria cu toate tainele ei sunt strans legate de aceeasi persoana care descrisa cu ajutorul cuvintelor pare ireala. Ochii ca niste lumanari sclipitoare, gura ca un trandafir imbobocit, zambetul ca un curcubeu dupa o ploaie calda de vara alcatuiesc figura draguta a mamei.

Greu de crezut ca poate exista ceva mai puternic decat dragostea mamei pentru copil. Puiul de om este iubit, chiar inainte de a se naste, dar momentul primei intalniri produce o adevarata explozie a sentimentelor. Tot ceea ce iti imaginezi despre maternitate este cu mult peste asteptari.

Dragostea materna are insa foarte multe moduri in care se manifesta. Freud a fost cel care a descris, prima data, din punct de vedere psihanalitic, aceasta relatie speciala intre mama si copil. El a spus ca dragostea de mama este fundamentul structurii personalitatii adultului de mai tarziu, si ca este la fel de indispensabila omului ca si aerul. “Daca la inceput dragostea de mama este o relatie instinctuala, aceasta se dezvolta in timp, pana la sentimentele umane profunde, care sunt caracteristice fiintelor rationale. Dragostea materna fiind o manifestare filtrata rational in sensul binelui”, explica Serge Lebovici.

Este demonstrat ca efectele pozitive ale dragostei materne (care presupune nu doar afectivitate, ci si comunicare, implicare, interes si o preocupare constanta pentru copil), sunt cele care stimuleaza si sustin dezvoltarea psiho-somatica. Interactiunea dintre mama si copil, adaptata nevoilor acestuia din urma, in fiecare din etapele lui de dezvoltare sunt suportul cel mai important pe care trebuie sa-l primeasca. Iar toate acestea nu sunt doar vorbe. In spatele acestor afirmatii se ascund interactiuni psihice demonstrate. Se poate spune deci, fara teama de a exagera, ca dragostea mamei poate sa miste lumea si ca este elemntul fara de care copilul nu poate creste.