Ma simt in plus in viata asta si tu nici acum nu mai vrei sa auzi de mine... Nu cred ca ti-am cerut luna de pe cer... Imi amintesc tot ce a fost frumos cand erai langa mine, cand vorbeam despre dragoste.. eram impreuna peste tot, nu ne interesa ce vorbea lumea despre noi... cat imi purtai de grija, ma apreciai, cat de mult ma iubeai!
Parca ieri s-au intamplat toate momentele frumoase... cand doreai sa nu-mi mai dai drumul din bratele tale puternice, cand vorbeam pana tarziu despre dragoste, ne alintam, ne iubeam, ne sarutam fara incetare.
Era bine, cred ca am avut niste momente de neuitat, eu n-am sa sterg ce a fost intre noi niciodata, pentru ca tu ai fost prima mea povestea de dragoste.
Pacat ca s-a distrus totul, cate putin si tu nu simti, atat de mult te-a atras anturajul, viata din strainatate... Nu mai esti tu, baiatul bun si intelegator, esti inchis intr-un cerc din care nu mai vezi realitatea.
E greu sa ai o poveste de iubire unde personajul principal se afla la mare distanta, sentimentele se reduc treptat, alintarile dispar, cum sa rezistam, doar vorbind despre iubire prin mesaje?
Te voi iubi mereu, sufletul meu iti apartine, tu esti totul pentru mine, nu stiu ce sa mai fac, sunt disperata.. Oare este mai bine sa nu mai zic nimic sau sa tip sa ma auda toata lumea? Sa plang intruna sau sa rad ca o isterica? Sa alerg dupa o poveste de iubire ca-n filme sau sa ma stau pe loc aici sa nu mai sufar niciodata ?
Este greu si dureros fara tine, sunt sincera cu tine, nu pot uita momentele frumoase, noptile pline de dragoste, in care imi vorbeai despre dragoste, despre noi, despre viitorul nostru... Certurile noastre care se terminau cu impacarile care erau atat de dulci... te vreau inapoi, nu ma parasi. Nu vreau sa traiesc in suferita si totusi ...
Nu vreau sa te mai fac vinovat cu nimic, nu pot sa-ti mai cer sa imi oferi o poveste de iubire cu un final fericit, pentru ca nu poti da timpul inapoi, nu mai obiectez... am sa incerc sa ma stapanesc si sa te astept. Poate ca nu gandesc bine si o sa te intorci, numai Dumnezeu stie cat am gresit!
Am sa pastrez toate amintirile cu tine intr-un colt al inimii mele, tu vei fi mereu cu mine.. si iarta-ma daca te-am judecat gresit, poate gresesc eu sau poate tu... Oricum nu cred ca povestea de iubire a noastra va fi la fel ca la inceput, deja ne indepartam cate putin si deja a ramas ultima picatura dulce pe fundul paharului.
Nu mai am putere sa ma rog de tine, sa-ti aduc aminte de tot ce a fost frumos intre noi, pentru ca tu nu mai poti intelege dragostea.. nu cred ca poti sta sa astepti la nesfarsit pe cineva caruia nu-i pasa de tine, indiferent cat de mult ti la el! Dar daca o sa fi acelasi om de cand te-am cunoscut te pot astepta si o mie de ani! Atat vreau sa-ti mai spun ca te iubesc enorm, mi-e dor de tine.
Aceste randuri le-am scris plangand... sper sa te miste macar un pic cele scrise de mine, dar... nu cred... Stiu ca aceasta poveste de iubire trista, a noastra nu o vei citi, tu ai fost prima mea iubire ce m-a invatat totul despre dragoste... m-ai invatat sa rad, sa plang, sa trecem peste momentele grele.
Cu toate ca esti departe, eu te iubesc si te voi iubi mereu! Nu mai spun nimic..nu mai pot si nu mi-am imaginat ca o sa trec prin astfel de clipe groaznice. Dar asta este si aceasta este povestea mea de iubire.