Simtim pe de o parte ca citind despre trairile altora ne alina intr-un fel, dar de fapt nu facem decat sa punem sare pe ranile noastre... care si asa ne dor... ne dor atat de tare.
Vedem clar cat de mult suferim din dragoste si totusi ne-o dorim cu ardoare. Ne propunem sa traim fara ea dar, nu putem, respiram prin ea.
Desi majoritatea avem parte de dragoste pentru parinti, apoi de dragoste pentru copiii nostri, continuam sa cautam o altfel de dragoste... Unii dintre noi o gasim, dar obstacolele nu intarzie sa apara, fie ca acea dragoste nu iti este impartasita, fie ca este interzisa sau o boala necrutatoare... ceva trebuie sa existe... ceva, undeva, candva... si atunci se naruie totul.
odata cu dragostea intalnesti fericire si nefericire, sperante si deziluzii, adevar si minciuna, dulce si amar, credinta si ateism, cutezanta si teama... De multe ori pornim pe aleea indragostitilor cu stangacie si ajungem la capatul ei ingenunchiati.


Cati dintre noi mai avem putere sa ne mai ridicam?!