Fata de la metrou

E de o frumusete simpla, naturala, far prea mult fard, fara coafuri sofisticate, poarta mereu taior si fusta, asemenea unei uniforme de companie aeriana, totusi nu stiu exact ce servici are si unde lucreaza, poate e receptionista undeva, sau cine stie cu ce se ocupastau si fac tot felul de supozitii, dar nu indraznesc sa-i vorbesc, ci ma complac in situatia asta stupidape de o parte abia astept momentele diminetii ca s-o intalnesc si pe de alta parte ma dispretuiesc pe mine insami ca nu sunt in stare sa-mi iau inima-n dinti si s-o abordez.

Poate ca sunt de fapt sclavul propriei mele panze de paianjenpoate ca simt o placere inconstienta de tip masochist, de a ma tortura de unul singur si prelungesc cu buna stiinta povestea, hranindu-ma cu fiecare episod al unei noi dimineti, ca unul care si-a creat o dependenta

Imi construiesc scenarii fanteziste despre ce as putea sa spun eu si ce mi-ar raspunde ea, dar realitatea este ca nu sunt nici pe departe in stare sa fac primul pas, iar misterul si ineditul situatiei ma fascineaza si ma subjuga in acelasi timp, ca si cum as fi primul care traieste o asemenea experienta, desi e evident ca pentru multi altii ar reprezenta o banalitate.

Ce mare lucru ar fi sa o salut pur si simplu, ca doar calatorim de atata timp impreuna incat figura mea ii este cu siguranta mai mult decat familiaranu pare genul de acritura, care sa te trimita la plimbare din atata lucru. Intorcand povestea pe toate fetele, am decis ca-n dimineata urmatoare voi sparge ghiata negresit!

M-am imbracat tacticos, mi-am aranjat parul, mi-am pus lentilele de contact si mi-am plesnit fata cu mainile stropite de after-shave. Un ultim zambet de control in oglinda si ma grabesc radios spre metrouam de atins un target maret in dimineata asta!

Pe peronul metrouluisurpriza! E insotita de o prietena si prezenta acesteia imi da complet planurile peste capdecid sa ma apropii totusi, ea sta cu spatele si inca nu m-a zarit. O aud cum ciripeste amuzata catre amica ei: imagineaza-ti, dragapampalaul asta calatoreste in fiecare dimineata cu mine in metrou si se holbeaza tot timpul ca disperatul, fara sa scoata un cuvant! Astazi vad ca nu si-a facut aparitiace usurare!incepusem sa ma tem ca pana la urma se va decide sa sparga ghiata si va trebui sa-l trimit la plimbare fara pic de scrupule!

Fac stanga-mprejur si ma impleticesc pana-n fata ghiseului de informatii. Fara macar sa clipesc, afisez un zambet larg catre functionara si gura mea vorbeste fara mine: Ciao, bella! La ce ora iesi din schimb?

- La 17:30! vine raspunsul prompt. Si o sa-mi fie sete! mai adauga ea cu un suras