Dupa ani si ani de casnicie, l-a lasat nevasta pentru unul mai tanar. Foarte tanar. Atat de tanar incat ar fi putut sa-i fie fiu. Si dusa a fost, chiar daca locuia intr-un orasel din apropiere, singura, dupa ce a fost la randul ei parasita de tanarul Adonis pentru una si mai tanara, normal. Dar au trecut anii. Pentru el acum nu mai conteaza. E ca si cum ar fi fost moarta deja.

La inceput a suferit. Era convins ca a fost un sot bun si i s-a parut nedrept. A albit la tample si o vreme a umblat ca nauc pe strazi fara vreun scop anume. Apoi l-a apucat un fel de furie aventuroasa si a vanat orice femeie din oras care s-a demonstrat disponibila. Casatorita sau nu, tanara sau mai coapta, intelectuala sau fara cine stie ce studii, ca un fel de Casanova local.

Dar i-a trecut si valul asta de fierbinteala hormonala. Si s-a simtit dintr-odata singur. Dar singur intr-un fel aparte, cum nu mai fusese pana atunci.

Tanjea dupa o adevarata relatie, tanjea dupa iubire, nu dupa aventura. Isi dorea sa aibe alaturi o persoana draga dimineata cand se trezeste si-n orice moment al zilei sa-i constientizeze prezenta in viata sa. Era un semn clar ca ranile i s-au cicatrizat si ca sosise vremea unui nou inceput. O cauta cu privirea din masina peste tot in drumurile sale, dar EA intarzia sa apara.

Intr-o buna zi a zarit-o si a stiut din prima clipa ca este ceea ce cauta de atata vreme. Era asa cum isi pusese toate sperantele sa fie: deosebit de atragatoare fara sa fie insa prea tanara, sigura pe ea dar si cu un usor aer de vulnerabilitate in acelasi timp, care o facea cu atat mai interesanta, dar mai ales era singura! In adevaratul inteles al cuvantului.

Fiecare gest al ei era marcat de obisnuinta femeii care se vede nevoita sa se descurce singura, care s-a lovit cu capul de o gramada de pereti si care a capatat un fel de exercitiu al singuratatii in trafic.

N-a fost tocmai usor sa o convinga sa iasa cu el. A fost nevoie de mai multi prieteni legati intr-un adevarat lant caragielesc al slabiciunilor, dar pana la urma a reusit sa o cucereasca. S-a straduit sa dea tot ceea ce avea mai bun in el si ea s-a implicat in egala masura, astfel incat s-au trezit dintr-odata indragostiti nebuneste si fericiti de aceasta poveste pe care nici ca mai sperau sa o traiasca tocmai la maturitate.

Apoi s-a raspandit vestea in oras si cunoscutii se opreau zambitori pe strada sa-i felicite, pentru ca le statea tare bine impreuna, iar bucuria si lumina din privirile lor era oarecum molipsitoare.

Relatia a devenit din ce in ce mai puternica si se anunta frumoasa si durabila, caci se intelegeau din priviri, aveau acelasi umor spontan si aceeasi nota aristocratica in felul lor de a fi, care-i faceau pereche in mod indiscutabil.

Atunci s-a declansat invidia fostei neveste.

Aflase de la cunoscuti ca el si-a gasit in sfarsit linistea alaturi de o persoana deosebita si a simtit dintr-odata ca-i fuge pamantul de sub picioare. Cat timp a stiut ca sunt amandoi singuri, a stat linistita in banca ei si si-a vazut de treburi, dar in clipa in care relatia lui cu o alta a devenit oficiala, o furie nestavilita i-a pus stapanire pe creier si a vazut negru inaintea ochilor. A inceput sa-i scrie sms-uri cu incarcatura emotionalaca-i pare rau, ca ar vrea sa recupereze timpul pierdut, ca el este unicul barbat adevarat din viata ei, ca nu poate sterge cu buretele toti anii lor de casnicie, ca e momentul sa se intoarca din drum si sa o ia impreuna de la inceput si multe altele de tipul acesta. N-a functionat. Si furia a devenit cu atat mai puternica. Mai ales dupa ce a vazut-o pe cealalta. L-a asteptat in masina, fumand cu gesturi nervoase in fata casei, cu speranta ca va putea sa-i vorbeasca, dar cand i-a vazut pe amandoi coborand din BMW-ul lui, razand, imbratisandu-se si sarutandu-se, a inteles ca totul e pierdut si a bufnit-o plansul. Un plans la fel de nervos precum tremurul celei de-a o suta tigari fumate. Si invidia s-a spalat cu lacrimi si a urcat in rotocoalele de fum, pierzandu-se in alte dimensiuni, in alte planuri. Si a invins intelegerea