Dupa o serie de tentative esuate in mod lamentabil, am inceput sa ma tem de o posibila relatie cu un barbat. Ori eu sunt pur si simplu ghinionista, ori e o problema care tinde sa se generalizeze, dar nimeni n-a bagat inca de seamaeu nu stiu cum se face, dar am cunoscut doar catastrofe. Poate veti spune ca sunt una care are pretentii prea mari, dar nu este adevaratunul era alcoolic si la un anumit interval simtea nevoia sa bea pana la pierderea cunostintei, altul era incapace de un raport sexual normal, fara pastile albastre, iar al treilea s-a dovedit a fi insurat deja, revelatia sosind in momentul in care ne-am intalnit fata-in-fata cu nevasta-sa, care m-a facut de doua parale in plina piata.

Ah, era sa uit: mai e si zgarcitul patologicnici asta nu-mi lipseste din palmares!unul care a cumparat doua oua inainte sa vina la mine, ca sa i le fac ochiuri, ca nu mancase de pranz

Puteti sa ma judecati cat vreti, dar eu n-am reusit sa rezist prea mult in preajma unuia din cei de mai sus, asa ca sunt din nou singura si sufar

Adun cicatrice dupa cicatrice si sufar, pentru ca as vrea sa am alaturi o persoana normala, pur si simplu normala, nimic mai multunul care sa aibe un minim de bun simt, sa stie sa controleze pericolul viciilor, iar daca ar avea si un loc de munca undeva, as fi cea mai fericita! Am putea fi o pereche atat de frumoasa! Cer prea mult?

Nu pot sa cred ca atrag ca un magnet doar barbati cu probleme, dar inca nu am intalnit persoana potrivita si dupa experientele acumulate pana in prezent, mi-e si frica sa ma mai aventurez pe taramul cautarilor.

Pe urma, am inceput sa tremur gandindu-ma ca si daca ar fi sa-l intalnesc pe acela la care visez, cine imi poate garanta o poveste de iubire fara suferinta? M-as putea indragosti la nebunie de un barbat normal! Si pe urma? Daca ma va parasi dintr-un motiv sau altul, voi suferi ingrozitor! Stiu ca cine nu risca nu castiga, dar curajul meu e in agonie deja

Iubire fara suferintae posibil un astfel de drum?