Iubire de luciafar.

EL:
Când valurile mării
De ţărmuri se zdrobesc
Eu mă gândesc la tine
Căci încă te iubesc.
Tu ai plecat atunci
Cu marea m-ai lăsat
Nu pot să înţeleg,
Să înţeleg ce sa-ntâmplat.
Dar uite-o acum te cheamă
Ar vrea să vi acasă;
Şi totu-n juru-mi plânge,
Şi totul e de gheată.
Fierbinte a fost ziua
Când noi ne-am întâlnit,
Când m-ai privit în ochi
Ş-apoi tu mi-ai zânbit;
Şi-acum îmi amintesc
Acea clipă în care
Tu mă strângeai în braţe
Pe plaja de la mare.
Tu ai fugit de mine
Iubirea mi-ai uitat;
Acum pot să-nţeleg
Iubeşti un alt băiat.
Iubeşte tu fetiţo
Căci ştiu că eşti a lui
Şi lasămă să plâng
Pe plaja nimănui.

EA:
Afară e iar noapte
Iar noaptea este neagră
Şi valurile mării
Se sparg de ţărm de-odată.
Eu nu ştiu cei cu marea
Ea azi nu mă cunoaşte
Şi parcă vrea să-mi spună,
Şi parcă nu-mi dă pace.
Dar vino tu iubite
Şi strângemă de mână;
Şi hai noi să fugim
Căci marea e nebună.

EL:
Când valurile mării
De ţărmuri se zdrobesc
Tu te gândeşti la altul
Şi uiţi căci te iubesc.
Te plinbi pe-acele ţărmuri
Cu-al tău iubit de mână
Şi-i spui acelei mări
Căci este o nebună.
Degeaba-i spui acestea,
Degeaba o faci nebună;
Ea poate ştie tot
De când am stat de mâna.
Dar ce şti tu fetiţă
Când calci nisipul moale,
De o-i fi eu sau altul
Pe tine nu te doare;
...Şi calcă tu fetiţă
Nisipul de la mare.

N.Mihai
Iubiti-va mult!