Am reusit sa ma obisnuiesc cu ideea ca nu reusim sa ne vedem zilnic. Chiar daca imi este dor de el atunci cand studiile lui se interpun intre mine si el. Aleg variante oprime pentru relaxare si petrecerea timpul fara compania lui si pot spune ca nu mi-este greu. Nu ma pot despinde insa de viata de copil al parintiilor mei si taragan situatia cu gandul ca timpul se va mai opri-n loc macar pentru mine. Realizez ca este o simpla fabulatie a mintii mele dar caposenia este la loc de cinste si continui sa ma mint ca mi-e bine in totalitate acasa la ai mei.

Imi gasesc diverse activitati dar in cea mai mare parte a timpului stau in fata calculatorului privind la femei nude sau sumar imbracate. Ma uimeste frumusetea pe care o emena o femeie chiar si nemachiata. Nu degeaba ne numim sexul frumos. Nu am elucidat inca misterul. Nu stiu inca daca sunt pro hetero sau bisexualismul imi da tarcoale zambind strengar.

Mama este insa fericita, petrec mai mult timp cu ea si se arata multumita. Tata se retrage ca intotdeauna in camera sa petrecand minute, ore zilnic in fatza televizorului. Nu il deranjeaza nimeni si nu mai comentam tabieturile lui uneori extrem de stanjenitoare.

Sunt curioasa cand voi reusi sa ma desprind din cuibul pufos si adorat al familei in care m-am nascut spre taramurile necunoscute, ce-mi provoaca spaima, ale vietii in doi. Gandul ca as putea sa ma plafonez si sa nu mai reusesc nimic din ce-mi propun ma intriga.

Probabil, nu-s facuta pentru asa ceva Dar voi descoperi asta mai devreme sau mai tarziu.