Spre uimirea mea au dat roade cuvintele iesite la foc automat cu cateva saptamani in urma. Ma enervase cumplit si-am apelat la fraze spontane ce l-au facut sa inteleaga ce vreau de fapt de la el. N-am incetat nicio clipa sa cred in puterea lor si nu m-am inselat. Plictiseala se instalase de luni bune . Rutina-si radea in barba satisfacuta ca-si facuse treaba. Intelepciunea-mi urla-n minte sa iau atitudine si sa fac ceea ce este mai bine pentru noi, dar mai ales pentru mine.

Ipocrizia-mi da tarcoale dar lupt cu ea si recunosc ca daca nu ma iubesc eu atunci cine?! I-am cerut direct ca week-end-urile sa le petrecem in afara casei, oriunde. Intr-o biblioteca, cat mai este cald intr-un parc sau vizitand pe cineva.

Spre uimirea mea, nu m-a refuzat. Si am inceput sa iesim. Atitudinea lui de om ocupat cu lenea a inceput sa cedeze la presiunile mele si sa faca si altceva decat ii trece prin capusorul cu nuante arabesti. Uneori ma scoate din minti vazandu-l cum ia foc atunci cand ii periclitezi linistea perfecta cu care s-a obisnuit si la care renunta foarte greu.

Pot spune ca am petrecut un w-end minunat presarat cu minute bune de amor, lectura, navigare pe internet, plimbari prin oras, bar, club si o librarie minunata unde mi-am selectat cateva carti ce mi-au capatat atentia. Voi vorbi intr-un jurnal viitor despre ele.