Il tinea undeva in buzunarul din dreapta a costumul negru, impecabil cu revere din satin ce-i statea ca turnat. Ducea mana frecvent la piept parca de teama sa nu-l piarda. Il pipaia usor, discret pentru a nu-i vedea gestul, sa nu ma prind. Zambetul din coltul buzei ii trada emotia. Dupa doua ore de framantari vizibile, scoase cutituta in care se afla inelul cu diamant, se aseza in genuchi in fata mea si rosti ragusit, timid: "Te mariti cu mine?"

Urechile imi vajaiau si mintea-mi striga neputincioasa sa fiu calma, pe pozitie. Dar niciun muschiulet din trupu-mi nu ma aculta. Tremuram! Lacrimile izbucnira suvoaie pe obraji iar el zambea nervos, tremurand. Am strigat un DA! ciudat, anapoda urechilor mele si l-am luat de gat, razand si plangand de fericire.

Nu ma asteptam la un asemena gest din partea lui. Sunt multe de sus. Dar multe cuvinte sunt inutile Gestul a contat!