Buna, ma cheama Adrian, am 17 ani, si Dumnezeu mi-a dat sa traiesc o poveste de iubire, dar care s-a sfarsit cu multe lacrimi.

In vara acestui an, dintr-o intamplare am gasit un site, unde m-am abonat. Dupa o luna, in care am facut cunostinta cu foarte multi prieteni cu care si acum ma inteleg foarte bine. Am intalnit o fata, numele ei este Maria. A fost dragoste la prima vedere, cu toate ca ea este mai mica decat mine cu 1 an.

Ne-am inteles foarte bine si am inceput sa ne indragim. Vroia o poveste de iubire, eram foarte bucuros, dar eu eram deja implicat intr-o alta poveste de iubire.

Nu puteam sa ma intalnesc cu doua fete in acelasi timp. In seara aceea am vorbit cu Selena pana in jurul orei 15, incercand sa gasim o rezolvare la aceasta situatie, care ne macina sufletele, si intr-un final am decis sa ramanem impreuna, dar cu prima ocazie cand ma intalneam de prietena mea sa ma despart.

Exact asta am si facut, chiar a doua zi m-am despartit de iubita mea. Ea nu merita acest lucru, dar eram mult prea nerabdator sa fiu impreuna cu Selena. Intr-un final puteam sa fiu fericit langa fata pe care o iubeam.

Eram sigur ca si ea simte la fel ca mine, dar atunci s-au intamplat niste lucruri cumplite. Bunicul Selenei a decedat si ea a trebuit sa plece la tara, sa-si ajute bunica.

A stat la tara tri saptamani. Serile ne sunam si imi spunea cat de greu ii este singura, lucrand de dimineata pana seara. Ma simteam foarte prost, pentru ca nu puteam face nimic ca sa o ajut. Atunci am trait cele mai groaznice zile din viata mea.

Iubirea se naste cu un suras, creste cu un sarut, si se termina cu o lacrima. Dragostea, la fel ca si ciclul vietii are anumite etape, etape care duc si la un final. Copii sunt considerati cei mai inocenti, naivi, puri, dintre oameni. Ei fiind la inceputul vietii, inca nu au fost “corupti” de ceea ce ii inconjoara, ei sunt un exemplu viu a ceea ce ar trebui si noi sa fim.

Pe parcurs ce crestem, ne maturizam, pierdem tot mai mult din aceasta inocenta, devenim doar inca un om de pe pamant, la fel de banal ca si ceilalti, ne incadram in tiparul impus de ceilalti, pierdem tot ce aveam frumos la inceputul vietii noastre.

Cu cat crestem si ne dezvoltam, avem nevoie de indrumare, de ceva care sa ne ajute sa crestem si sa fim cat mai buni. Totusi ajungem si la maturitate. Aceasta poate dura o clipa, este momentul in care pierdem si ultimul gram de puritate pe care il primisem in dar la nastere. Odata pierduta aceasta inocenta, viata noastra se va schimba complet si nu in bine. Acelasi lucru este valabil si in cazul dragostei.

La inceput, dragostea este si ea ca un bebelus: frumos prin puritatea si inocenta sa. Ea apare din necunoscut si ne vrajeste printr-un simplu suras. Acel suras insa este doar o mica radacina. Fiind udata in continuu, din radacina dragostei se formeaza si floarea dragostei. Iubirea este intarita de saruturile dulci si imbietoare ale comorii noastre. Chiar si pe parcurs ce se dezvolta aceasta iubire, ea isi pastreaza intr-o anumita masura puritatea de la inceput.

La fel ca si zambetul inocent, noi pierdem si iubirea, dragostea adevarata, in clipa in care ea nu mai este la fel de pura. Iubirea isi pierde culoarea si farmecul fara aceasta trasatura, este imposibil sa fim fericiti odata ce culorile sale devin tot mai pastelate. Lacrimile vor lua locul surasului iar goliciunea va lua locul dragostei. Cate ravagii pentru nimic! Peste tot auzi doar : “Iubire, iubire, iubire....mult dorita iubire pura”, si totusi cat de dureroasa poate fi ea.

Dupa un timp, o fata a sunat-o pe Maria si i-a spus ca eu o insel, ea din nefericire a crezut-o pe acea fata si mi-a trimis un mesaj de despartire. Intre timp Maria statea pe o banca cu un amic de la tara si crezand ca eu am inselat-o s-a sarutat cu acel baiat ca s ama faca gelos.

Cand a intrat pe yahoo messenger eram foarte fericit, nu-mi venea sa cred ca intr-un final pot vorbi cu ea, dar bucuria mea a fost imprastiata in momentul in care Maria mi-a zis ca s-a sarutat cu acel baiat.

Cand am auzit acest lucru am izbucnit in plans si m-am retras de la calculator. Nu-mi venea sa cred ca, fata pe care o iubesc cel mai mult si care facea parte din povestea de iubire a mea m-a inselat.

Toata noaptea am varsat lacrimi amare si nu am dormit deloc. A doua zi cand am intrat pe mess, ea si-a cerut scuze si m-a implrat sa ne impacam, dar eu nu puteam consimti faptul ca fata pe care o indrageam cel mai mult din viata mea ma inselase.

Totusi, dupa multe mesaje in care vorbea despre dragostea noastra, am hotarat sa ne impacam. Aceasta impacare a durat foarte putin. Nimic nu mai era la fel, o iubeam enorm cum nu o mai facusem vreodata, dar nu puteam trece peste ce a facut.

In povestea de iubire a noastra a urmat o etapa foarte grea.. ne certam foarte des, deoarece eram foarte gelosi. Dupa o perioada, ea parea ca a uitat de mine si, si-a facut iubit, atunci mi-am dat seama ca am nu mai este a mea, ca povestea de iubire a noastra s-a sfarsit.
Asta a fost, nu am putut trece peste ce a facut ea.

La mine au urmat zile in care nu mai aveam chef sa-mi traiesc viata, ore in care vroiam sa mor, poate ca eram prea prapastios, dar asta simteam. Ea era foarte fericita alaturi de iubitul ei, iubit pe care, din spusele ei, il iubea enorm, mai mult decat m-a iubit pe mine.
Dupa o saptamana ea s-a despartit de iubitul ei, nu stiu de ce, dar aceasta despartire ne-a unit din ce in ce mai mult.

Acum ne intelegem foarte bine, dar ca amici..
Vorbim despre dragostea noastra, dar din nefericire mi-am pierdut orice speranta ca poate vom mai fi impreuna...Cu toate ca au trecut 7 luni eu inca o mai iubesc si inca mai cred ca putem incepe o poveste de iubire ca in filme.

Aceasta a fost povestea de iubire a mea, din pacate ea are un sfarsit trist, dar asa a fost sa fie, nu imi pare rau ca am cunoscut-o pe Maria, pentru ca langa ea am simtit ce inseamna sa iubesti cu tot sufletul si ce inseamna sa suferi din dragoste.

Nu pot vorbi despre culorile pe care le-am simtit; despre cantecele pe care le-am tinut in palma; despre bataile de inima si respiratiile piano – piano, pe care le-am vazut parasind corpurile noastre si luandu-si zborul pe ferestre acoperite de draperii grele. Nu pot vorbi, cu adevarat, despre iubire. Fiindca iubirea e diferita, ca traire, ca textura, ca parfum, ca viata … Cum sa iubesti corect, o spun atatea legi nescrise, si-o spun degeaba. Tu vois, je t’aime comme une femme que je ne suis pas… Je t’aime comme ca…

Poveste aceasta s-a nascut la lumina batranului felinar (unde noi ne-am iubit intaia oara). Unde EL a intrat in viata mea ca o furtuna, ruinand orgolii si bariere, nimicind impotriviri si limite. Atunci, pentru prima data am invatat ca, in iubire, LIMITA E LA CER si ca, pana acolo, tot drumul e presarat cu magie. Dar uneori, magia e doar o iluzie si magicienii sunt doar niste cuceritori, cu masti decorate cu cei mai negrii ochi din lume.

Povestea asta s-a nascut la cumpana dintre real si imaginar, dintre vise si vise devenite realitate. S-a nascut din noi si a luat forma asta care imi face sufletul sa tremure… Tu vois, je sais que tu m’aime … comme un homme que tu n’est pas… Tu m’aime comme ca.

Iubirea mea pentru tine e cel mai sincer sentiment pe care l-am trait. Iubirea noastra e cea mai frumoasa poveste de iubire pe care am stiut-o vreodata…

Ma stiu cum sunt, te stiu cum esti: doua suflete rebele, doua minti deschise dar incapatanate, doua orgolii la acelasi nivel … doua fiinte destul de diferite care ne completam perfect in dansul cu viata si moartea, cu bucuria si tristetea, cu lucrurile bune si cele rele. Suntem doar noi intr-o lume intreaga. Eu, stapana inimii tale. Tu, stapan peste viata mea…

In diminetile in care ma trezesc langa tine, ma incearca un amalgam de sentimente. Intai zambesc vazandu-ti trupul gol si pielea atat de fina. Ma si infurii, stii doar ca dormi cu spatele la mine… Sunt lucruri care au devenit rutina. Ne indreptam oare spre usual?

Hai sa schimbam asta. Sa fim etern acei nebuni de la inceput, care iau viata in ras. Oh… Anii trec si nu ne mai permitem asta. Si toate nebuniile de la inceput, le facem azi, cu raspundere. Suntem doi si ne incearca viata. Dar eu ma sprijin pe tine si stiu ca lumea noastra va fi mereu ocrotita.

Stiu ca ti-e greu uneori, fiindca sunt de neinteles .

Stii ca mi-e greu uneori, fiindca esti de neinteles .

Si cand ma rog pentru noi, cer rabdare si intelepciune. Fiindca iubirea o avem.