Inca din cele mai vechi timpuri, omul a cautat raspunsuri la conditia existentei lui. Inca de la prima mare civilizatie umana, Sumerul, oamenii au folosit calendare astronomice. Chiar si originea zodiacurilor provine din cele mai vechi timpuri. Cu cunostinte putine despre lumea ci-e inconjura, incercau sa dea explicatie unor fenomene ce se intamplau atat in viata personala cat si la scara universala. Cu cunostinte acumulate in descursul anilor au reusit sa prevada anotimpurile, s-au chiar sa prevada anumite aspecte de ordin personal. Cautau explicatii in locuri dintre cele mai exotice, de la stele si constelatii, la liniile din palma, la numere si semnificatia lor din alt punct de vedere decat cel intrinsec.

Cu timpul, omul a evoluat ajungand sa cumuleze un inalt nivel de cunostinte despre lumea din care face parte. Omul din civilizatiile preistorice a atribuit fenomenelor pe care nu le putea explica in nici un fel, aspecte ”divine”. Ce sunt aceste aspecte divine? Sunt lucruri si fapte ce in conceptia lor erau insufletite si care guvernau lumea fizica. Astfel s-au nascut zeii. Acestia erau cei care guvernau natura tuturor lucrurilor.

Continuind sa evolueze, marile civilizatii au inceput sa-si creeze zeii care in final ajungeau sa fie condusi de o singura zeitate suprema.(Aceasta fiind de multe ori atribuita soarelui). Intr-un final sa ajuns la venerarea unei singure zeitati. Se nastea credinta monoteista. Credinta intro singura entitate atotguvernatoare.

In constiinta omului se nascuse ideea unui singur Dumnezeu, care a creat tot ce exista si stapaneste lucrul mainilor Sale.
Dintr-un motiv, nu oarecare as spune eu, sa infiripat ideea ca omul nu trebuie sa-si depaseasca limitele. Cu alte cuvinte, sa nu aspire la lucruri care nu tin de puterea lui de de intelegere. Omul nu trebuia sa intervina in nici un fel in ordinea lucrurilor. A fost perioada in care oamenii care vroiau sa afle mai multe despre locul lor in univers, erau prigoniti si s-a ajuns si la cazuri extreme cand erau chiar condamnati la moarte.

Cu toate acestea omenirea a continuat sa evolueze, si sa ajungem in ziua de astazi sa fim liberi sa credem in ceea ce vrem.

In timp ce religia continua sa blameze ocultismul, ea insasi nascanduse din ocultism si chiar avand practici la limita realului, societatea stiintifica castiga din ce in ce mai mult teren. Cunostintele stiintifice au adus o noua lumina, un nou punct de interpretare a lucrurilor si fenomenelor. Cu toate acestea, atat religia cat si ocultismul raman principalul pion al lenomenelor pe care stiinta nu le poate explica.

Ideea de supranatural a starnit dintodeauna in mintea omului o ”fantezie mistica”. Desi comunitatea stiintifica cauta sa explice prin mijloace demonstrabile natura faptelor si a lucrurilor, incep sa se iveasca din ce in ce mai multe voci din partea acestei comunitati care admit existanta unui...”ceva” care coordoneaza ordinea in univers. Oare vom asista intr-un viitor la contopirea celor trei mari activitati? Ar fi posibil asa ceva? Ce ar avea la baza aceea activitate?

Personal cred ca trebuie sa ne deschidem mintile si sufletele. Cunoasterea va veni si ea.
Iubitiva mult!!!