De cate ori n-am parasit sau am fost parasiti? Cel mai greu am suportat sa fim parasiti.
Desi daca e sa gandim logic despartirea se produce in urma faptului ca relatia nu mai merge, unul vrea sa evadeze din relatie si celalalt se agata de el.

Asa apar certurile care se accentueaza cu cat cel dependent in relatie nu vrea sa accepte despartirea. Cel slab in acest caz este dependent emotional,nu poate rupe cordonul ombilical.
Cum spune freud " atitudinea noastra emotionala ni se trage din copilarie" , daca de mici, eram dependenti emotional de parinti , cand ne maturizam ramanem cu aceleasi sechele.

Topic : A parasi sau a fi parasit de o femeie, un barbat.

Intradevar,este mai usor sa parasesti decat sa fii parasit...intrucat tu esti cea/cel care alegi sa pleci. Dar chiar si atunci cand alegi sa parasesti te incearca sentimentul de mila, vinovatie.
Dar dupa cum e vorba din popor " mila mi-e de tine dar mai mila mi-e de mine"

Ne este greu sa "plecam" dintr-o relatie mai ales daca nu am facut noi primul pas spre despartire. Ne este greu sa acceptam ca persoana pe care o iubim sa ne lase "cu ochii in soare". Motivele pentru care tinem la respectiva relatie sunt diverse si uneori antagonice (tercem cu usurinta de la dragoste la ura si viceversa).
Sunt situatii in care nu vrem sa renuntam la o relatie din cauza unui simt al "proprietatii" exarcerbat. Sau pur si simplu ne simtim atat de comod in respectiva relatie, incat ne este frica de ce am putea gasi intr-o alta relatie.
Daca ne aflam intr-una din situatiile extreme prezentate mai sus, probabil ca ar bine sa apelam la ajutorul unui psiholog.

Mie mi-e greu in ambele situatii, chiar daca parasesc sau sunt parasita...parca mai greu e atunci cand sunt parasita pentru ca de cele mai multe ori cade ca un trasnet asa

Poti fi parasit/parasita chiar inaite de a incepe relatia! Gustul amar care ramane in urma poate nu "marcheaza" atat de puternic ca cel lasat dupa o relatie ce a inceput...Ar trebui sa devenim mai intelepti dupa fiecare esec.

Dependenta emotionala nu este cauzata doar de natura relatiei pe care am avut-o cu parintii, este data si de taria de caracter (de trasaturile de personalitate ar spune psihologii!). Persoanele dependente sunt uneori foarte greu de suportat, pot sufoca...pot manipula, chiar santaja emotional partenerul...Despartirile de aceste persoane sunt cumplite...Asadar in ceea ce "priveste raspunderea morala" atunci cand tu initiezi despartirea... poate fi o farsa pe care victima stie sa o joace la perfectie! Si victima poate fi atat de sex masculin, cat si femin. Ca femeile "interpreteaza" acest rol mai des decat barbatii, perfect adevarat! Dar si cand un barbat face rolul asta, iese o tragi-comedie de toata frumusetea!!! Natura umana in toata splendoarea!!! In despartiri trebuie deopotriva si demintate, si simt de raspundere.

Nu poţi rămâne într-o relaţie care este otrăvitoare! Atunci alegi să pleci! Iar dacă eşti părăsită trebuie să şti să faci o evaluare exigentă a fostei relaţii şi vei observa că acea relaţie nu ducea nicăierea!Astfel vei găsi forţa necesară de a merge mai departe spre găsirea marei iubiri!