Am primit acest articol de la un vizitator ale siteului nostru (text necorectat) : / Iubire fericire dragoste - suferinta lacrimi - Poveste de iubire
Stau si privesc la formele neregulate ale florilor de gheata ces-au conturat pe fereastra mea si imi amintesc a nu stiu citaoara la povestea trista din inima mea,care acuma a inceput sa se-mene tot mai tare cu un imens ghetar ce parca devine tot si tot mairece.
Simturile mi-au devenit inerte si parca am trait o povestepe care nu as vrea sa o mai aud niciodata,o poveste in care soarelerasare, straluceste vioi si dintr-o data e umbrit de nori negrii,care aduc marea furtuna in care sufletul meu se zvircoleste in imensitatea amintirilor negre ce ma strapung si imi smulg tot mai multe bucati din inima mea singerinda.
Lacrimi arzinde se prelingpe obraji mei lasind urme adinci de durere ce nu are vindecare.Totul a inceput intr-o seara de vara cind nemiloasa,soarta careparca e aliata cu suferinta mi-au scos-o in cale pe ea....
La inceput credeam ca e o iubire imposibila deoarece eu aveam 33ani iar ea 18....Ne intilneam in fiecare zi, chipul ei devenind pentru mine indispensabil, asemeni aerului, asemeni vietii si a principiului de a trai....!
Ne iubeam insa in taina fara a neexterioriza sentimentele si era asa frumos incit dorinta de a fiimai mult decit prieteni era tot mai mare....Au urmat 8 luni....8luni de vise si de iubiri in mintea mea,8 luni in care ne povesteam unul altuia toate trairile,8 luni in care nu indrazneam sa ma a-ting de ea,sa o string in brate si sa o iubesc asa cum visamdeseori.
Intr-o zi,in perioada cind soarele redevine tot mai puternic,cind ghioceii reinfloresc asemeni primaverii din viata mea,am avut o cursa la Cluj cu un client. Am sunat-o si pe ea sa vina cu mine pentru a mai povestii la intoarcere ce am mai facut fiecare,pentru a ne petrece din nou cit mai mult timp impreuna...si a venitLa intoarcere in timp ce povesteam amindoi ca doi vechi prieteni,ea m-a prins de mina....Simteam ca zbor,ca o iau razna si simteamcum inima imi batea tot mai tare,aproape sa imi iasa din piept..Eram asa de fericit !
Cind am ajuns din nou in oras,am luat-o pe drumul ce mergea spre locuinta sa. Atunci,ea m-a intrebat undemergem,iar eu i-am zis...te duc acasa,la care eami-a replicatscurt...da m-ai intrebat daca vreau sa merg acasa ?
Am ramas sur-prins pentru ca credeam ca vrea sa mearga undeva in oras cu vreunprieten sau o prietena si am devenit asa de trist incit mi s-au sters toate bucuriile ce le-am simtit in ziua aceea. Ok i-am zis..unde sa te las? Nicaieri mi-a zis ea,du-ma undeva oriunde vrei,numai acasa nu... Dintr-o data am simtit ca toata lumea imi apartine.. ca sintem amindoi doar in lume si tot ce traieste in jurul meueste menit a traii pentru mine...Ne-am dus acasa la mine si faraa scoate un cuvint ne-am sarutat si ne-am iubit ca doi nebuni,ca doi adolescenti.... Din acea zi, am ramas impreuna...
Ne iubeam,rideam si plingeam de fericire eram facuti unul pentru altul..Au urmat doi ani...doi ani in care am vizitat europa,doi aniin care nimika nu umbrea visul real in care traiam si credeamca nimeni si nimic nu ne putea despartii. Bucuriile ei erau si ale mele si plingeam de cite ori era suparata si o luam in brate sio iubeam si o sarutam, ajutind-o sa uite.
Eram asa de fericiti ca ne-am hotarit sa facem pasul cel mai important...sa ne pecletuim iubirea in fata lui Dumnezeu la care ii multumeam zi de zi pentru ca ne-a creeat pe amindoi unul pentru celalalt. Octombrie 2009 eraluna in care urma sa ne unim vietile pentru totdeauna. Pentru astaera nevoie de mai multi bani si am hotarit impreuna sa lucram amindoica ospatari pe Transfagarasan.
Pe zi ce trecea eram parca tot mai fericiti si iubirea noastra tot mai aproape de a se uni pe vecie. Ne plimban de mina pretudindeni chiar si prin casa si ne iubeamasa cum nimeni nu s-a iubit vreodata si soarele parca straluceadoar pentru noi.
Dar intr-o zi am gasit in telefonul ei un mesajcare mi-a luat intr-o secunda tot ce am trait atita de frumos timpde doi ani....mi-a luat viata,fericirea,dorinta de viata...mi-a intunecat zilele si mi-a inghetat sufletul care era atit de cald pana atunci. In ziua aceea ea ii scrisese unui alt barbat...In seara aceleiasi zile am parasit-o fara a fii induplecat de lacrimile si de disperarea cu care isi cerea iertare.
Am plins amindoi, ne-am sarutat si ne-am iubit...pentru ultima data... Ajuns acasa cu sufletul gol si cu inima plingind,am stat zile in sirin fotoliu privind in gol si suspinind caci lacrimile imi secase-ra de mult. Vroiam sa inving viata si sa mor cu iubirea ei in inima,dar cineva mi-a doborit usa si m-am trezit slab si palid pe patulde spital. Acuma, dupa patru luni de chin si suferinta, inca maiprivesc pe geamul inghetat la formele neregulate ce imi descriuparca sufletul meu.