Acum este Mie Mai 23, 2012 6:42 pm

Prietenie intre verisoare

Povestea mea de dragoste cu intamplari, sfaturi, pareri ?
Reguli forum
Inainte de a incepe o discutie, faceti o cautare (sus), sa vedeti daca subiectul nu a fost deja abordat. Daca da, atunci raspundeti la acel subiect deja inceput. Astfel evitam prezenta subiectelor cu acelasi titlu sau cu acelasi continut. Scrieti ordonat, corect, cu amanunte, fara cuvinte vulgare, nu jicniti, nu copiati, nu faceti publicitate. Lasati 1 rand liber dupa 6-7 randuri de text.

mystep ...

Mesaj » Mar Aug 17, 2010 8:05 am


Ani de zile am fost prietene, eu si verisoara mea. Eu locuiesc pe litoalul Marii Negre, ea in capitala. Mergeam aproape in fiecare week-end la ea, fara nicio problema. Plecam spre ea vinerea si ma intoceam duminca seara. Era o adevarata placere. Mergeam mult la spectacole, teatre, concerte, vizitam muzee, aveam week-end-uri pline si eram fericita. Ne impacam suficient de bine. Faceam plimbari si in afara tarii, majoritatea lor erau platite de parintii ei. Apreciam mult acest lucru si nu ma lasa sufletul sa-i calc casa cu mana goala. De fiecare data mergeam cu flori, cu mici cadouri care pentru ea poate nu insemnau nimic, avand orice isi doreste sufletul dar vroiam sa ma recompensez cat de cat cu ceva.

Dupa o buna perioada, m-am imbolnavit de litiaza biliara. Crize tot mai dese de fiere, dureri mari, stari de voma, de lesin, ameteli puternice ma impiedicau sa tin pasul cu veriosoara mea. Si ma trezeam ca mergeam in urma ei cu zeci de metri, asta dupa ce imi primeam speech-ul nemeritat din partea ei, o lua inainte si ma lasa singura . Incepuse sa-mi spuna ca ceea ce am eu este un adevarat handicap, ca nu voi putea niciodata sa tin pasul cu lumea, nu voi putea face excursii, nu va sta nimeni dupa mine.
Ma simtea rau fizic dar mai ales psihic. Parca nu era verisoara mea. Cuvintele ei erau ca un pumnal pentru sufletul meu. Nu-mi venea sa cred ce este in stare sa spuna. Ma durea ficare vorba spusa aiurea. Nu mai puteam fi cal de curse, nu mai putea tine pasul cu ea.

Devenise rautacioasa, distanta, avea un aer de superioritate ce m-a pus pe ganduri.
Dupa cateva luni de dureri si strai oribile, m-am prezentat la medic si m-a programat pentru operatie. Minunea s-a intamplat si dupa 2 spatamani de convalescenta eram ca noua, nu mai aveam handicap :| , putea sa merg sprinten, nu mai aveam stari de rau.
Relatia cu ea s-a racit in totalitate, prietenia s-a dus apa sambetei,...nu am putut-o ierta. Si azi , la un an de la racirea relatie de prietenie ma gandesc daca nu cumva am fost prea radicala. Mama imi tot spune adesea ca ar fi trebuit sa trec cu vederea, pentru ca ma plimbam mult, vedea locuri speciale, manacm lucruri deosebite, rafinate pe care si le permite doar un om bogat.

Nu! Nu am putut, am trecut peste toate aceste binecuvantari. Nu mai contau, vroiam sa ma desprind de rau. Sa nu mai am de a face cu un om ce nu cunoaste mila, compasiune, bunatate. Poate ca altii ar fi sters cu buretele, eu insa momentan nu pot. Mi-ar placea sa stiu ce ati fi facut in locul meu. Am procedat mult prea radical? Ar fi trebui sa las de mine si sa continuam relatia sau sa incep sa trag eu de ea. Am simtit si din partea ei o raceala urata . Acesta fiind un al doilea motiv pentru care m-am retras. Voi ce ati fi facut in locul meu??
Simona
  • Member
  • Replici:94
  • Membru din: Sam Aug 14, 2010 3:10 pm
  • Localitate: Constanta

  • Vizitator

    Mesaj » Joi Aug 19, 2010 11:43 am


    Sfaturi nu pot da,cum nu pot condamna,decizia iti apartine.
    Sa ma las umilita,injosita pentru ceva costisitor,care nu-mi pot permite azi ,poate maine eu voi fi cea care are si nu trebuie sa astept pomana nimanui.
    Poate sunt prea orgolioasa,ca sa astept sa mi se dea,sa mi se ofere,eu ma multumesc cu putinul pe care il am.
    Nu fi suparata,nu ai gresit ca i-ai fost o buna companie in vremuri bune si in vremuri grele,asta ea trebuia sa vada,sa simta si daca nu a facut-o,nu ai pierdut nimic.V-a veni o zi poate cand v-a realiza ca banii nu sunt totul in lumea asta,iar prietenia nu se cumpara ci se ofera si se pretuieste.Verisoare,prietene de acest soi am si eu,sa fie sanatoase cu banii lor,doar atat mai pot adauga nimeni si nimic nu-i perfect ,ci doar bunul Dumnezeu.
    Sanatate,bucurii,liniste sufleteasca si trupeasca sa ai parte impreuna cu mami a ta ,cu toti cei pe care ii iubesti si te iubesc cu adevarat.


    sa fii binecuvantata si iubita

    mari52

    mystep ...

    Mesaj » Joi Aug 19, 2010 5:26 pm


    Multumesc, multumesc frumos pentru sfaturi , Mari !!! Asa sa fie!

    Culmea, eu sunt cea care are mustrari fara sa-i fi facut nimic. M-am intrebat, intr-adevar, de multe ori unde oare am gresit, ce comportament aveam in ochii ei... ce gandea atunci.. Ca joc teatru? OK! Dar dupa operatie?

    Sunt curioasa daca ea simte ceva, are vreun regret, isi doreste sa fi avut un altfel de comportament, mai omenos, mai intelept, mai rational.

    De ce s-a produs raceala asta oribila?Multe intrebari fara raspuns. Nici n-am sa fac ceva sa redresez lucrurile, tirania a existat, lipsa de carcater mi-a mahnit sufletul si mi-a demostrat ca nu mi-a fost prietena.
    Simona
  • Member
  • Replici:94
  • Membru din: Sam Aug 14, 2010 3:10 pm
  • Localitate: Constanta


  • Inapoi la Povestea mea



     


    • Mesaje apropiate
      Replici
      Vizite
      Ultimul raspuns