Prima dragoste a fost în liceu...a fost o dragoste plină de romantism. EL a fost primul băiat care mi-a scris poezii, tot EL a fost şi primul băiat care m-a dezamăgit! Adevărata iubire a venit mai târziu cu care am construit...şi construim ceva în viaţă!

În 1963 am plecat cu părinţii din localitatea unde avusesem domiciliul până atunci. Acolo, am avut o prietenă foarte bună, Ica. Ne-am mutat la 90 km distanţă. În tren, spre noua mea casă, am început să plâng. De ce? Nu aveam cum s-o mai văd pe Ica! Atunci cred că mi-am dat seama c-o iubesc. Marea mea dezamăgire, în legătură cu ea a fost că în clasa a noua, a fugit de la scoală cu unul şi s-a măritat. Chiar dacă nu ne-am mai văzut mult timp dragostea mea pentru ea a fost mai mare. M-am îmbolnăvit şi am plâns. Profesoara de franceză m-a scos din starea în care intrasem. Când mă gândeam la Ica, nu mă gândeam ca la cineva cu care să fac sex. Mă gândeam, doar la ea.