Intr-o oarecare masura iti dau dreptate.Dar sa nu uitam ca in adolescenta tinerii sunt mai cu capul in nori sa zice.Schinbarile fiziologice si la nivel psihic se produc intr-un ritm alert.Sentimentul de dragoste tumultoasa (mai mult cea fizica) este dat de schinbarile hormonale ce se produc la acesti ani atat la fete cat si la baieti.Pe de alta parte, schimbarea ce are loc pe plan social inpune din ce in ce mai mult partea materiala a relatiilor interumane.De multe ori nesiguranta unui loc de munca, sau nesiguranta economica ii imping pe oameni (in special pe tineri) sa caute refugiul in relatii cu persoane de statuturi social-economice cat mai stabile.De aceea, eu cred ca fetele sunt atrase mai mult de partea materiala intr-o relatie decat de cea sentimentala. Ele nu fac altceva decat sa caute un loc sigur (mai mult din punct de vedere economic). Intr-o oarecare masura au si dreptate. Dar si in acest caz exista probleme. Ignorand partea sentimentala si chiar cea rationala care se refera la conpatibilitatile de ordin interuman (de tipul:activitati comune,placeri comune,hoby etc.), si axanduse doar pe latura materiala, mai de vreme sau mai parziu se va instala sentimentul de neanplinire si de frustrare. Astfel se ajunge la ruperea unor relatii care oricum nu puteau sa mearga inainte.
Dupa parerea mea, aceasta este o problema mare cu care se confrunta societatea din zilele noastre. O schinbare in acest caz nu o vad preacurand. Cred totusi ca daca am incerca sa ne cunoastem mai bine pe noi insine si apoi sa cautam sa-i intelegem pe cei din jurul nostru ar fi mai usor sa mergem mai departe. Daca vom oferi mai multa intelegere, incredere, respect si dragoste celor din jurul noastru vom primi acelasi lucru in schinb. Cu totii suntem capabili sa facem aceste lucruri (chiar si un criminal o poate face in felul lui).
Cu totii suntem capabili sa iubim, e o latura a fiintei umane.

Cunosti expresia tot ce zboara se manaca? La varsta adolescentei cam asta cred toti. Ar experimenta cat mai multe, ar face orice pentru senzatii tari. Asta mai ales in randul baietilor. Foarte rar se inatlnesc relatii care sa dureze inca din adolescenta si sa se finalizeze cand unul dintre ei dispare...

eduard_ro scrie:

mystep scrie:Cunosti expresia tot ce zboara se manaca? La varsta adolescentei cam asta cred toti. Ar experimenta cat mai multe, ar face orice pentru senzatii tari. Asta mai ales in randul baietilor. Foarte rar se inatlnesc relatii care sa dureze inca din adolescenta si sa se finalizeze cand unul dintre ei dispare...

Da este foarte adevarat insa senzatiile acelea dispar si raman cu o amintire buna sau rea dar totusi sa fim seriosi nu cred ca un tanar de 20 de ani nu gandeste pozitiv...
Suntem in sec 21 oameni merg pe luna si noi nu suntem in stare sa gandim ????

Dar baietii gandesc foarte pozitiv , vor experiente frumoase si atat. La varsta de 20 ei gandesc, da..o fac doar cu organul de jos...cu ala de sus, mai putin. Asa sunt plamaditi, nu este vina lor.

zau ca asta ar tb sa le-o zicem lor glumesc, asa este perioada..varsta adolescentei si cea imediata, are avantajele si dezavantajele ei...Trebuie sa-i luam ca atare, nu ii putem schimba noi.
oricum nu tb sa te simti. Sunt si indivizi cu capul pe umeri care au simtul realitatii precum esti tu.Din nefericire, sunt putini!

Interesanta si dificila intrebare! Mda, n-am fost un copil problema si-mi place sa cred ca va fi la fel ca mine.Va fi asa cum trebuie.

Dar ipotetic vorbind, as incerca sa ma pun in locul lui, sa discut cu el ca de la prieten la prieten. Daca sfaturile mele nu le considera utile sau le ignora efectiv, as merge la un psiholog. Cerand, simplu, ajutorul. Nu as incerca sa ma lupt cu morile de vant si sa-mi fac viata amara. As merge direct la ajutorul de specialitate.

eduard_ro scrie:

mystep scrie:Interesanta si dificila intrebare! Mda, n-am fost un copil problema si-mi place sa cred ca va fi la fel ca mine.Va fi asa cum trebuie.

Dar ipotetic vorbind, as incerca sa ma pun in locul lui, sa discut cu el ca de la prieten la prieten. Daca sfaturile mele nu le considera utile sau le ignora efectiv, as merge la un psiholog. Cerand, simplu, ajutorul. Nu as incerca sa ma lupt cu morile de vant si sa-mi fac viata amara. As merge direct la ajutorul de specialitate.

Stii cum e chestia cu pshihologul ? eu nu am incredere mas duce mai degraba la un prieten care pot si ma asculta sa i spun problema nu sa i spun cuiva si ma si taxeze nu cred ca e de specialitate pentru ca numai daca i spui tu problema te poate ajuta in ghilimele spus ajuta...
Este asa sau nu ??

Vorbesc despre un ajutor de specialitate. Sa te invete ce stil sa abordezi cu individ problematic. Un prieten te asculta si atat. Dar va da, intotdeauna, neputincios din umeri. Apoi, nu este un impediment banul cand vine vorba de proprii tai copii. Conteaza extrem de mult viitorul unui copil, nu cred ca tii mai mult la niste hartii numiti bani care oricum se cheltuie si cel mai des pe prostii.