Am primit acest articol spre publicare : Sunt o mama buna. Baiatul meu are 17 ani si a crescut binel-am invatat tot ce m-am priceput ca sa se descurce, caci ne avem doar unul pe altul si am fost dintotdeauna obsedata sa nu cumva sa mi se intample ceva, iar el, trezindu-se singur, sa se vare in cine stie ce bucluc. Si au trecut anii. Inca nu mi s-a intamplat nimic gravsa nu-l maniem pe Dumnezeu cu exagerarile - iar copilul meu, fara sa fie un geniu, merge bine cu scoala si se demonstreaza in parametri normali din toate punctele de vedere.

Eu il vad un baiat frumos, inalt, cu par odulat si ochii verzi, are umor si e afectuoscred ca orice mama si-ar putea dori un astfel ce copil, asa ca ma uit la el ca la soare, desi incerc sa nu ma dau in spectacol in fata lui.

Cu banii n-am dus-o niciodata prea grozav, asa ca n-am putut sa-l rasfat si sa-i fac tot felul de mofturi cu care adolescentii isi bat la cap parintii in zilele noastre. El nu se vaita si eu inventez tot felul de artificii ca sa nu duca lipsa de nimic cu adevarat esential, care ar putea sa-i aduca neajunsuri.

Si uite-asa avem un echilibru al nostru, care ne-a scos pana acum din multe incurcaturi. Pana azi-dimineata. Caci azi e sarbatoarea Sf. Mihail si Gavril si cum isi doarea foarte mult niste casti pentru ascultat muzica din calculator, pusesem banutii de-o parte cu ceva vreme in urma, ca sa si le cumpere azi.

Toate bune si frumoasede dimineata l-am pupat dulce si duios pe frunte ca o mama buna ce sunt, i-am urat la multi ani si i-am promis o surpriza cand se intoarce de la scoala, gandindu-ma cat de bucuros va fi sa-si cumpere castile alea’ la care tanjeste de o buna bucata de vreme.

Doar ca in timp ce fierbeam ciorbita pentru pranz, s-a terminat butelia. Tocmai azi. N-am bani de butelie. Cum nu putem sa mancam casti in loc de ciorba, cumpar butelia cu banii de casti. Si ma apuca furia. Pe criza, pe sistem, pe moneda unica europeana, pe impozite si taxe si ma bufneste plansul. Inainte sa apuc sa mi le sterg, doua lacrimi cad peste perisoarele din oala. Mi-au mai ramas niste maruntei cu care am luat smantana si ardei iute, fiindca stiu ca-i plac lui la masa.

Asa ca la intoarcerea de la scoala, surpriza va consta in bors de perisoare in loc de cadou frumos ambalat. Spuneti-mi voi daca-i cinstit!

Recunosc ca aceasta poveste m-a intristat.Este groaznic dar din pacate este o situatie des intalnita in viata femeilor ce-si cresc singure copiii.Zilele speciale sunt resimti la alta intensitate cand unul dintre parinti este absent.Cred ca oricine, copil sau adult, are dreptul ca cel putin o zi pe an, de ziua lui, sa fie egoist, sa-si doreasca sa fie in centrul atentiei.Si daca copilul este dezamagit nu aveti idee ce este in sufletul mamei.Uneori cred ca limitele trebuiesc impinse cumva...nu stiu ce a facut doamna, daca a schimbat butelia ori ba, dar eu nu as fi facut-o, nu cu pretul cadoului copilului meu, niciodata...

Asta este cruda realitate si, din pacate foarte multi ne confruntam cu astfel de situatii. Intr-adevar ca nu este bine sa-ti dezamagesti copilul, dar solutii exista! Este mare si va intelege situatia pana la urmatorul salariu, sau poti sa te imprumuti de la prieteni ptr a schimba butelia!