Suferi din iubire ? Cum ai ajuns in aceasta situatie ? Crezi ca se merita ? Ce poti face ca sa nu mai suferi in relatia ta de iubire ?

Este ceva firesc sa suferi, nu sa descoperit inca leacul pt a nu mai suferi. De obicei neincrederea este cel mai mare dusman si... se ajunge la suferinta.

Niciodata,...dar niciodata....nu poti pretui un lucru, nu ii stii valoarea...daca nu experimentezi pierderea lui si suferinta legata de aceasta pierdere. Asa este si cu iubirea....Daca nu ai cunoscut-o, habar nu ai ce furtuna de sentimente poate crea, dupa ce ai cunoscut-o....ce bucurie ,duiosie si mangaiere iti poate aduce.

Nu poti folosi un lucru daca nu cunosti manualul de "utilizare" si, in iubire ...nu exista un manual scris...si nici nu poti invata din "sfaturi"...ci pur si simplu experimentezi pe propria ta piele...pana ajungi la "maturitate"...si asta se face prin suferinta, dezamagire si durere.

Suferinta este necesare pentru a da valoare unui lucru, pentru a invata ...pentru a evolua, cand ai ajung la "maturitatea iubirii"...deja stii...si atunci nu mai suferi !

Aşa cum poate ştiţi, orice alegere pe care o facem în viaţă, orice ni se-ntâmplă, de fapt, are două feţe; este, dacă vreţi, ca o sabie cu două tăişuri.
Iubirea şi suferinţa merg mână-n mână, fiind la fel de uşor să te îndrăgosteşti la prima vedere, dar şi să suferi pentru cel mai neînsemnat motiv.
Da, şi eu sunt de părere că suferinţa te maturizează şi te face să vezi viaţa, dragostea, chiar, cu alţi ochi, dar ceea ce mă întristează în toate astea este faptul că trebuie să suferim pentru a învăţa să preţium ceea ce avem, inclusiv dragostea pe care cineva ne-o poartă. De ce oare nu există o cale mai uşoară de a învăţa toate astea?
Suferinţa din iubire poate că are rolul ei în vieţile noastre, dar cu siguranţă este cel mai nedorit lucru pentru noi toţi.
Şi, în încheiere, vă întreb: voi ce credeţi? Suferinţa din iubire oare nu te face să nu te mai poţi bucura de viaţă, de o nouă relaţie? Cu fiecare "lovitură", sufletul unui om devine tot mai insensibil, tot mai "călit", cum spun unii. Când devii insensibil, cum mai poţi simţi ceva?

Kryss..aici sunt parerile tuturor..si deci si eu mi-o pot exprima pe a mea...fara a fi adevar universal.Sufismul are o teorie...zic eu, extraordinara pentru evolutia spirituala.

Teoria sufismului consta in faptul ca se crede ca oamenii, absolut toti se nasc cu toate calitatile dumnezeesti ..sunt inzestrati cu energie, iubire, dorinta, toleranta, intelegere...etc....dar...tot ei spun ca...pentru a le descoperi trebuie intai sa experimentezi opusul acestora.Deci ajungem tot acolo...pentru a fi intelegator trebuie..sa te lovesti de neincredere, mitocanie, nebunie...etc. pentru a cunoaste dorinta...trebuie sa existe lipsa acesteia...pentru a o departaja de ...non dorinta..
.
Am cam filozofat...dar in esenta...durerea este foarte necesara..si, nu exista ,cel putin pentru noi...oamenii alta cale de inaltare si cunoastere.

Iubirea,...care este darul suprem,..cu atat mai mult...trebuie despartita...de surogatele ei...si falsele fatade...si atunci cum o putem departaja? suferind...deci suferinta este un mod de a cunoaste ,de a sti....si de a evolua.. Este dureroasa...dar atat de necesara !
Cat despre faptul ca, lovindu-te...de situatii ce iti aduc durere, te "calesti"...aici intervine "calitatea "ta umana...pe unii suferinta ii fac mai buni, mai toleranti, mai intelegatori..mai empatici....pe altii razbunatori, dusmanosi si rai.....! Oameni suntem !