Acum este Sâm Noi 01, 2014 8:12 am

Suferinta in dragoste. Parasit de femeie, de barbat ?

Discuta despre dragoste in general - subiectul e inepuizabil.
Reguli forum
Inainte de a incepe o discutie, faceti o cautare (sus), sa vedeti daca subiectul nu a fost deja abordat. Daca da, atunci raspundeti la acel subiect deja inceput. Astfel evitam prezenta subiectelor cu acelasi titlu sau cu acelasi continut. Scrieti ordonat, corect, cu amanunte, fara cuvinte vulgare, nu jicniti, nu copiati, nu faceti publicitate. Lasati 1 rand liber dupa 6-7 randuri de text.

iubire ...

Mesaj » Mie Apr 28, 2010 1:12 pm


Orice cuplu isi doreste dragoste, o dragoste fara sfarsit. Fiecare dintre noi stie ce este dragostea, nu-i asa? Acest sentiment se poate "traduce" prin atractie fizica, admiratie fata de calitatile celuilalt, o dorinta nebuna de a petrece timp impreuna, dar si o responsabilitate fata de fericirea celuilalt, de a satisface anume dorinte, nevoi etc. Fiecare defineste dragostea in felul sau...

Multi dintre noi au jurat sa isi iubeasca partenerul/partenera "pana cand moartea ii va desparti", dar atunci cum se face ca multe cupluri ajung sa nu se mai iubeasca, cum ajung sa sufere?
Chiar asa, cine sufera mai mult dupa un abandon? Barbatii sau femeile? Nu cred ca putem pune etichete, mai ales cand este vorba de sentimente. Poate stii si tu cum e sa ajungi la capatul rabdarii, sa simti ca iti pierzi mintile, ca nu mai rezisti. Nu iau partea nimanui si de aceea cred ca si barbatii pot ajunge in acest punct, deloc placut, al vietii lor.

Ce a facut Andreea cand a fost parasita? "Pai, intai de toate, am sters numarul lui de telefon, adresa de mail si orice urma care m-ar fi putut duce cu gandul la el. Mai greu a fost cu sentimentele pe care nu mi le-am putut reprima pentru o perioada lunga, foarte lunga de timp. Viata mea a fost cu susul-n jos foarte mult timp. Dar, gandindu-ma la perioadele urate pe care le-am trait alaturi de el, chiar daca au fost putine, am gasit puterea ca, incet, incet, sa trec peste, sa imi revin. Suferinta a fost una interioara, mocnita, care mi-a afectat foarte mult stima de sine. Totusi, cred ca si barbatii sufera, dar doar daca sentimentele fata de persoana de langa sunt puternice, adevarate."

Uneori, nici momentele fericite petrecute impreuna nu mai conteaza, pentru ca durerea provocata de un abandon poate anula tot ce a fost frumos. Mirela isi aminteste de o replica, a fostului iubit, pe care acum, la ceva timp dupa ce a fost parasita, o considera foarte amuzanta: "'Vei ramane cu clipele frumoase petrecute impreuna. Acestea nu te vor ajuta sa treci mai usor peste aceasta despartire?' Aceste cuvinte m-au lasat masca si m-au ajutat foarte mult sa il sterg din mintea mea pe el. Uneori, barbatii te ajuta, prin penibilitatile pe care le debiteaza, sa iti curme suferinta despre care credeai ca va dainui in sufletul tau foarte mul timp.".

Atat femeile cat si barbatii pot parasi dintr-o toana, pentru ca asa au chef sau dintr-un capriciu. Cine sufera mai mult? Cel ale carui sentimente sunt mai puternice.

Mihai imi spune ca a parasit si a fost parasit. Atunci cand a parasit, s-a simtit energizat: "Nu stiu, e ceva in natura noastra: cand abandonam un teritoriu cucerit, tindem sa plecam plini de energie spre altul. Asta se intampla atunci cand sentimentele pentru femeia parasita nu sunt puternice sau sunt aproape inexistente. Unii parasesc si din orgoliu, dar aceasta motivatie imi pare o prostie, pentru ca atunci cand iubesti nu exista orgoliu".

Si lui Mihai i s-a intamplat sa fie parasit: "A fost... ufff. Mi-a fost greu mult timp, foarte mult timp. Si acum, cand sunt melancolic, ii mai trimit cate un sms. Si nu e vorba de orgoliu ranit sau ceva in acest gen. Tin foarte mult la ea si ajunsesem sa o iubesc. Poate o mai iubesc inca... Deci, 'si baietii plang cateodata', iar uneori sufera mai mult decat si-ar putea imagina orice femeie. 'Un barbat adevarat nu plange niciodata' - asta e o prostie pe care niciun barbat si nicio femeie nu ar trebui sa o creada".

Suferinta nu face diferentiere

Am intalnit multe femei devastate fizic, psihic si social de un abandon, femei cu privirea pironita in hau, cu fata botita, schimonosita de plans si durere, naucite de ceea ce li s-a intamplat, tintuite la pamant, cu un nod in gat la fiecare lacrima prelinsa pe obraz... Insa, am intalnit si barbati cat muntele plangand precum copiii, cu inima franta, marcati de disperarea abandonului, cazand in genunchi de durere, zdrobiti de suferinta...

Femeile sufera mai mult decat barbatii? Nu cred. Om fi noi reprezentantele sexului slab, dar asta nu ne ofera "privilegiul" de a fi mai suferinde decat un barbat abandonat, parasit. Atunci cand exista sentimente puternice, suferinta nu face niciun fel de diferentieri.

Bogdan ne-a scris : "Suferinta unei despartiri este de neimaginat. Este de o durere chinuitoare. Nu stii in ce directie sa o apuci, pur si simplu este groaznic. Nici nu-ti vine sa crezi ca dupa 20 de ani se poate intampla asa ceva. Te rupi de lume, devii imun la orice. Cazi intr-un hau adanc ce parca nu ar avea fund. Stai, privesti in gol, carnea iti tremura pe tine si... chiar daca esti barbat,... plangi ca un copil.

Pentru ce acesti ani? Pentru ce s-a consumat o viata de om? Cauti raspunsuri, motive, greseli, si nu-ti dai seama DE CE. Oare mai poti viata inainte, aceea care ti-a mai ramas? Mai ai aceasta putere? Vei mai putea iubi vreodata? Si daca vei fi din nou parasit? E greu, este foarte greu."
Avatar utilizator

  • Site Admin
  • Mesaje:759
  • Membru din: Lun Mai 26, 2008 4:52 pm

  • iubire ...

    Mesaj » Mie Apr 28, 2010 1:25 pm


    Suferinta din iubire exista de la inceputul lumii, mai exact de la Adam si Eva. Ei nu au ascultat de porunca lui Dumnezeu si s-au infruptat din pomul cunoasterii binelui si raului, iar noi am mostenit acesta suferinta! Suferinta pe care ti-o produce iubirea este foarte dureroasa si cea mai cumplita pedeapsa. Purtam aceasta cruce pe umerii nostri,de cand incepem sa iubim cu adevarat.Este adevarat ca suferinta din iubire poate fi catalogata in mai multe tipuri de suferinta.

    Unii cred ca dragostea inseamna sacrificii, uneori suferinta, chin, daruire suprema pentru un drum pe care nu-l vei parcurge niciodata pina la capat, ramanindu-ti doar traumele ei. Dragostea inseamna si mizerie sufleteasca,dar si catharsis - simultan sau separat. Oricum, se pare ca se merita caci toti barbatii si toate femeile trec prin relatii de dragoste.

    Traiesti un vis numit Iubire, iubesti ca un nebun, pui suflet la acea relatie de iubire, iti faci visuri si planuri pentru viitor, vrei sa te casatoresti cu ea, totul pare frumos si adevarat, dar la un moment dat, totul se surpa in acea relatie, si acel vis frumos se transforma intr-un cosmar oribil cel visezi in fiecare noapte. Iti trec ganduri obscure in minte. Chiar sa-ti pui capat zilelor. Este e o suferinta ce inima ta nu poate suporta, nu iti vine sa crezi ochiilor ca tot ce ai construit in jurul tau,s-a ruinat!

    Cand iubesti cu adevarat in viata si cu toata puterea sufletului tau, nu exista leac in afara persoanei ce o iubesti,sau moartea te poate scapa de aceasta suferinta imensa ce-ti secatuieste inima si iti umple sufletul cu amarauciunea lacrimelor tale! Au suferit ba chiar au murit multi din prea multa iubire. De la Extaz pana la Agonie este doar un singur pas.

    Bogdan ne-a scris: / Nu stiu daca suferinta se mai poate vindeca cu timpul. Totusi va ramane ceva in inima. Daca mai pui si vreo 18 ani de iubire adevarata din partea ta, credinta si devotament, si ... un copil, greu imi vine a crede ca mai poti trai sperand ca ceva sau cineva va avea dorinta, puterea, intelegerea si maiestria necesara sa te ajute sa treci peste ... EA.

    Sunt parca prea multe lucruri adunate intr-o viata de om. Sentimentele parca-ti dispar si timpul parca se opreste in loc. E greu, e foarte greu si totusi...iti zici: sunt inca tanar si mai sper. /

    Cu timpul suferinta in iubire se vindeca cu o alta relatie de iubire mai mare, care o inlocuieste. Se spune, "cui pe cui se scoate"! Eu am considerat insa intotdeauna ca pentru a merge mai departe, pentru a pasi inainte e nevoie intai sa te impaci cu trecutul, sa intelegi ce s-a petrecut, sa afli raspunsuri la intrebarile care momentan te framanta, iar apoi sa te impaci cu ele, sa accepti adevarul oricat de dureros ar fi el.

    Nu stiu totusi daca ne exprimam corect! Nu suferim pentru ca iubim, asta nu este dureros. Iubirea e un sentiment frumos, unul din cele mai frumoase chiar de care omul este capabil. Suferim cand dragostea nu ne este impartasita, suferim cand cel pe care il-o iubim nu ne raspunde pe masura asteparilor, suferim cand factori din mediul extern fac iubirea imposibila, dar toate acestea sunt diferite in esenta de sentimentul iubirii in sine.

    Timpul ne sterge intotdeauna suferinele si lacrimile si tot el ne cicatrizeaza ranile. Uneori ne vindecam complet, alteori ne obisnuim intr-atat de mult cu urmele pe care le purtam incat nici nu le mai observam, le purtam ca parte din noi.

    Este trist si dureros cand ne indragostim de o femeie sau de un barbat, ii daruim tot ceea ce avem mai bun, sperante, vise, si intr-un final ne dam seama ca am fost singurii cara am iubit. Tu ce parere ai ?
    Avatar utilizator

  • Site Admin
  • Mesaje:759
  • Membru din: Lun Mai 26, 2008 4:52 pm

  • Vizitator

    Mesaj » Vin Noi 25, 2011 8:02 am


    Iubire capătă forme. La 20 de ani ,iubirea este caun foc de paie ,iar dacă esti părăsit ai puterea de a o lua repede de la capăt. Dar după 30 iubirea capătă forma unui foc ce arde liniştit având o flacără uniformâ şi constantă şi mereu şti să întreţi acest foc.

    Vizitator

    Mesaj » Lun Ian 02, 2012 10:47 pm


    povestea mea de dragoste a inceput in urma cu foarte mult timp.Eram tineri si convinsi ca nu mai traieste nimeni asa o dragoste ca a nostra.Dupa 2-3 ani micile certuri au inceput sa ia amploare,am trecut mai mult prin rele dacat bune dar cu toate acestea eu il iubeam din ce in ce mai mult.Am avut o casnicie de 20 ani.Dupa jignirile aduse mai tot timpul ma ruga sa-l iert ca nu se mai intampla.Ruptura sa produs la inceputul anului 2004,mi a spus ca iubeste pe altcineva si fara nici un regret mi a spus sa plec.La inceput nu am vrut dar el a inceput sa ma tratezi ca pe o mobila ce facea parte din casa.In micile discutii care mai existau intre noi imi explica cat de buna,sincera si neajutorata este femeia pe care el o iubea.Nu puteam concepe ca dupa atatia ani am imbatrinit langa un om pe care l am iubit enorm,am facut intotdeauna imposibilul pentru ca el sa fie fericit.Ma intreb si acum dupa 7 ani de ce eu?oare era mai bine sa sufort infidelitatea lui care dura de 2 ani?Este foarte greu cand iubesti cu toata fiinta ta,nu am fost parasita am fost alungata dupa ce sa folosit de mine 20 ani,il iubesc si acum, ma intreb de multe ori oare el sa gandit macar o clipa la acea casnicie ,la acea dragoste pe care a avut o?

    Vizitator

    Mesaj » Sâm Apr 21, 2012 11:26 am


    Dar de ce nu laşi în urmă trecutul şi să priveşti în viitor? dă-ţi o şansă, şi vei întâlni un bărbat care v-a şti să te respecte şi să te iubească.


    Înapoi la Despre dragoste



     


    • Mesaje apropiate
      Răspunsuri
      Vizualizări
      Ultimul mesaj