Ce vrea Dumnezeu? Religie sau credinta? Poate ca veti vrea sa raspundeti repede ca religia si credinta merg mana in mana, dar oare chiar asa e? Un crestin adevarat are obligatia de a citi Biblia. Vizitele periodice la biserica nu dovedesc nimic, dupa parerea mea.

Intrebarea este cati dintre noi avem macar partial idee despre ceea ce asteapta Dumnezeu de la noi? Pentru ca in biserica nu sunt dezbatute toate, si ceea ce este dezbatut poate ca tu ai intelege altfel daca ai citi din Biblie, si poate ai avea mai mare dreptate.

Ideea e ca in ziua de azi, se pune prea mare accent pe religie (ortodoxism, catolicism, etc.) si prea putin accent pe credinta adevarata, care nu are religie si nu face diferente din astea intre oameni. Exista oare in ziua de azi cineva suficient de bun, care sa poata spune ca a citit din Cuvantul lui Dumnezeu si ca traieste dupa normele Lui? Sigur ca nu! Atunci de unde sentimentele astea de superioritate pe care le avem fata de alte religii decat cele pe care le practicam noi?

Dumnezeu nu cunoaste rasism si diferente intre oameni de nici un fel...noi ne diferentiem pana si intr-o practica prin care IL slujim: religia. Ce spune asta despre noi? Avem dreptul sa ne bagam si sa facem "mici corecturi" acolo unde nu ne convine ce a spus El? Nu prea cred...

Astept sa imi spuneti si alte pareri legate de acest subiect, pentru ca ma consum cu el dintotdeauna...

Sti, citindu-ti articolul mi-a venit automat in cap o intrebare: daca cineva ar modifica Biblia cine ar cere despagubiri privind drepturile de autor? Suna comic, nu? Dar cat de comi este? Ar putea cere Dumnezeu despagubiri? Consider ca despagubirile lui Dumnezeu sunt pedepsele.

Religiile in decursul timpului au suferit transformari. De multe ori nu divinitatea a impus schinbarile ci oamenii. Astfel, religia crestina, sau cristianismul, a suferit schinbari notabile. Cu toate acestea s-au pastrat notiunile de baza.

Tot in acest cadru as aduce in discutie legaturile pe care le are reliria crestina (ortodoxismul si catolicianismul dar si ramuri izvorate din acestea) cu alte religii. Toate religiile monoteiste (existand si religii politeiste) au ca pivot central o singura divinitate suprema. Din acest punct de vedere, religia crestina este foarte bine inrudita cu ebraismul si cu cea musulmana. Izvorul religiei crestine sta in ebraism, divinitatea schinband-o pe aceasta in momentul trimiteri in lume pe Mantuitorul. Isus Hristos a adus o noua lege, inlaturand-o pe cea veche.

La fel s-a intamplat si in cazul musulmanicismului. Divinitatea, potrivit acestei religii, a dorit sa aduca o noua interpretare a ”vechii religii”. Astfel, Isus Hristos nu mai este fiu al lui Dumnezeu (Alah) ci doar un profet. Spre exemplu, Egiptul desi o tara musulmana are o componenta de circa 15% crestin-ortodoxa. Sunt suficienti musulmai care considera crestinii ca fiind frati mai mari.

In consecinta cele trei mari religii sunt inrudite intr-un anumit fel. Este de subliniat ca divinitatea a dorit intodeauna sa ajute omenirea. Problema apare cand oamenii incearca sa interpreteze acest ”ajutor”. Astfel ii da diferite conotatii.

Ce vrea Dumnezeu de la noi? Din analiza si a altor religii din lume se vede ca divinitatea a incercat in permanenta sa creeze o legatura stransa intre oameni. Problema e ca dupa mii de ani nu s-a reusit. Oamenii parca devenind si mai divizati.
Religie sau credinta? Cred ca religia este mai putin importanta ca ea poate aduce divizarea oamenilor si divinitatea nu doreste acest lucru. Spiritul religiei este cel important: credinta. Credinta izvoreste din religie. Cu toate acestea studiul religiei prin cultivarea credintei aduce cunoasterea. Cunoasterea este o latura a omului care se naste odata cu el. E ceea ce ne difera de alte specii de pe pamant. Dorinta de cunoastere se face doar prin studiu si meditatie.

In final as spune ca Dumnezeu doreste de la oameni sa cunoasca credinta. E singurul mod de dobindire a fericirii si intelegerii intre oameni.

Iubitiva mult!!!

Foarte frumos ai scris, mihi, si imi place mult cum ai pus problema. Doar ca eu vad diversele religii ca pe o degradare treptata a ideii initiale de credinta. Pentru ca asa cum ai spus si tu, datorita religiilor diferite, oamenii se diferentiaza si se departeaza unii de altii si nu in ultimul rand, liderii religiosi deformeaza adevarul, si anume spun oamenilor numai lucruri care sunt in interesul lor.

Nu ti se pare o cale mai buna sa te informezi singur si sa vezi chiar de la sursa (din Biblie) la ce se asteapta Dumnezeu de la noi? Ca eu am fost socata de multe lucruri cand am citit Biblia: am fost socata de violenta lui Dumnezeu, de gelozia lui si in cele din urma de faptul ca totusi poate si ierta, dar ca nu ii place sa-i fie calcat cuvantul. Astea sunt niste lucruri pe care in biserica nu le auzi. Citind din Carte ajungi chiar sa il cunosti pe Dumnezeu si afli ca trebuie sa fi practic mai bun, mai drept, sa nu inseli si sa ai un suflet pur, ceea ce in ziua de azi nu mai tare exista.

Practic eu consider ca religia s-a vrut a fi o modalitate in care oamenii sa invete ce este credinta si sa o practice impreuna, doar ca datorita ideilor diferite pe care si le-au facut unii sau altii (sau ce le-a convenit) au ajuns mai rau oamenii...uita-te numai cate razboaie religioase au fost...e ingrozitor cum a ajuns lumea datorita ramificarii religiei: exact opusul a ceea ce vrea Dumnezeu de la noi.

In fine, ma bucur ca am ajuns la aceeasi concluzie, si anume ca credinta este cea care conteaza!

Ma bucur ca mai sunt tineri in ziua de astazi care gandesc in felul asta. De noi depinde daca vrem sa ne schinbam. Dragostea o avem fiecare dintre noi doar ca cateodata nu stim cum sa o folosim. In ziua de astazi in numele dragostei se fac crime. Daca am fi mai uniti ar fi mai usor sa mergem mai departe.

De multe ori nu Dumnezeu ne-a pedepsit ci noi insine, prin felul nostru de a fi. Dumnezeu iti arata caile, tu singur decizi pe care ve-i merge. Crezi ca incalzirea globala are de a face cu Dumnezeu? Eu nu prea cred. Noi ne-am omorat planeta, ne-am omarat ceea ce ne-a dat viata si asta din cauza egoismului nostru de a avea din ce in ce mai mult, de a fi din ce in ce mai sus.

Niciodata nu s-a ascultat voia lui Dumnezeu. Am devenit din ce in ce mai divizati. Ce ar fi fost asa de complicat sa traim in respect, intelegere, dragoste intre noi? Oare nu ar fi fost mai bine? Nu am fi fost mai fericiti? Din pacate ne-am complacut in micile noastre placeri si am uitat ca in aceste placeri nu vom gasi niciodata implinirea sufleteasca. Pacea sufleteasca, linistea interioara oare ne-o poate aduce o vila, un ”harem” de femei, o masina luxoasa etc.?
Eu sincer nu cred.

Sper ca intr-o zi toate acestea sa fie doar amintiri si lumea sa traiasca in concordanta deplina.

Iubiti-va mult!

Dumnezeu vrea iubire care sa vina de la sine,nu supunere prin credinta oarba,iar Biblia prin zecile de modificari suferite de-a lungul anilor...a pierdut orice credibilitate in randul populatiei ceva mai citite.

iosif scrie:Dumnezeu vrea iubire care sa vina de la sine,nu supunere prin credinta oarba,iar Biblia prin zecile de modificari suferite de-a lungul anilor...a pierdut orice credibilitate in randul populatiei ceva mai citite.

Ai perfecta dreptate, Iosif. Intr-adevar, Biblia a suferit foarte multe schimbari de-a lungul timpului, doar ca majoritatea schimbarilor au fost facute datorita traducerilor gresite. Tot merita sa citesti cartea, parerea mea. Iti schimba putin perspectiva asupra lumii daca stai s-o analizezi o perioada si ii intelegi limbajul simplist, dar plin de simboluri.

Ceea ce sunt eu curioasa este de ce anumite scripturi gasite anterior (am auzit ca ar exista si evanghelie dupa Isus!) nu au fost introduse. Oare pe cine defavorizeaza?

Din pacate unele schimbari au fost facute de diversi regi,nu de limbaj ci unele lucruri sa fie scoase sau adaugate.Chestia cu biblia e mult mai complicata decat pare,unii spun ca Isus nici nu a fost considerat sfant,pana a adaugat un anume rege acest lucru in biblie.

Nu mi se pare o carte credibila,e ok de citit de informare,cum citesc si alte carti si biblia a fost ok.Totusi nu este o carte care poate fi considerata 100% adevarata.Mai ales cand intervin conflictele imense intre dumnezeul din vechiul testament si cel din noul testament.

Un comportament total diferit cu trecerea timpului mi se pare mai mult un comportament uman decat divin.
Divinitatea nu are fluxuri,nu are zile proaste si nu are schimbari de comportament.La fel divinitatea nu doreste iubire,ura,e o fiinta perfecta,iar noi chiar ne imaginam ca o fiinta perfecta,creatorul universului are nevoie de ceva de la noi?

Se vede ca suntem oameni,deja cand vine vorba sa ne imaginam altceva decat omenesc,suntem incapabili.


Suntem oameni,ne imaginam ca vom intra in bratele domnului prin iubire,sau fapte bune.E o morala chiar buna,eu incerc sa traiesc asa zi de zi,insa nu am dorit ceva de la dumnezeu si nici nu voi dori.
Stiu ca indiferent ce fel de fiinta perfecta ar fi acolo ,nu ar dori ceva de la mine..de ce? ne intoarcem iarasi e o fiinta perfecta,nu are nevoie de ceva,deoarece are deja totul.
Iar cei care cred ca prin fapte bune,rele indiferent ce stil de viata au ales vor dobandi iubirea lui dumnezeu sau o bucata din paradis,in ochii mei sunt egoisti,unii dintre ei chiar fanatici.

Am cautat destul de mult o carte care sa imi arate,explice ce inseamna de fapt Dumnezeu,Biblia nu e una din acele carti,biblia imi explica multe lucruri ce tin de comportamentul uman iar acel comportament si stil de viata nu are nici o legatura cu cel divin.

In orice caz fiecare crede ce doreste,cum doreste,eu totusi ma limitez in a nu arunca in dreapta si stanga cu idei despre ce vrea dumnezeu sau ce nu vrea.Mi se pare moral si corect sa doreasca iubirea dintre noi cei de pe pamant,insa si asta pana la urma e o idee desi poate nobila,totusi falsa.Deoarece niciunul dintre noi nu are cum sa stie ce doreste dumnezeu.

Logica dicteaza ca infintul nu mai are nevoie de +1,adica de ceea ce am putea noi oferi,tot la acelasi capitol se integreaza si rugaciunile care cer ajutorul lui.Eventual cei care cred in dumnezeu si se roaga,ii multumesc ca exista,ca el a creat totul,si nu se roaga pentru favoruri cum ar fi sa treaca la examen,sau ca bunica sa fie bine,astea indiferent cum le analizam intra la favoritism,iar divinitatea nu doreste si nu ofera asa ceva.

Imi place foarte mult cum gandesti, Iosif. Sa stii ca desi imi sta in fire, n-am sa te contrazic mult. Doar ca oamenii au interpretat de-a lungul timpului ca divinitatea ar trebui sa fie perfecta si de asemenea in ce consta perfectiunea. In Biblie vedem clar faptul ca Dumnezeu are niste caracteristici foarte umane: e gelos, temperamental si altele.

Apoi, trecem de la "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte" la a-ti da si camasa pentru cel care iti cere o mica favoare. Vechiul Testament intr-adevar este mult mai dur si in unele cazuri promoveaza chiar practici barbare, in timp ce in Noul Testament incepe abia promovarea iubirii de aproape si de pace.

Adevarul este ca nu neaparat Biblia este cea care da invataturi gresite, ci noi suntem cei care o citim avand deja idei preconcepute. Nicaieri in Biblie nu scrie faptul ca Dumnezeu a luat numai decizii corecte. O fi el fiinta superioara, dar dupa cum il prezinta Vechiul Testament, perfect sigur nu e.

Totusi, eu consider ca face mai bine sa crezi, pentru ca n-ai nimic de pierdut, atata timp cat nu-ti dai banii in biserici. Si stii cum e faza cu un infinit +1? Toata lumea se gandeste ca tocmai gunoiul sau nu va umple strada de mizerie (un ambalaj de guma de ex). Si tot asa se gandesc si celelalte milioane de oameni. Si uite asa acel "+1" se transforma in milioane si strada se umple de gunoaie.

Deci eu cred ca totusi conteaza sa te rogi (nu sa ceri lucruri, ci sa multumesti pt ce ai), pentru ca unul cate unul devenim multi si poate ca daca exista, Dumnezeu va aprecia. Si in ceea ce priveste a fi un om bun, asta faci din respect pentru tine si pentru cei din jur. Nu trebuie neaparat sa o faci ca pe o obligatie fata de Dumnezeu, "ca daca nu...".

Eu cred ca DUMNEZEU vrea sa intelegem ca,fiind CREATOR,de-alungul timpului,vazandu-i pe oameni,ca s-au indepartat de EL,indreptandu-se incet incet spre iad, A procedat ca o mama ce e gata sa-si dea viata pentru copiii sai.A coborat din mijlocul PREASFINTEI SI DE VIATA FACATOAREI TREIMI,S-a nascut din PREACURATA FECIOARA MARIA,luand chip de OM,fiind Botezat in Iordan,atunci cand cei de fata au vazut cum Cerul s-a deschis si s-a auzit glasul TATALUI:"ACESTA este FIUL MEU iubit si in EL am binevoit"A facut minuni si multe vindecari,acceptand de bunavoie sa indure,apoi suplicii grele,urmand sa moara pe Crucea de pe GOLGOTA,coborand in Iad ca sa rupa lanturile,prin care satana oprea oamenii sa ajunga in Rai.Astfel ca dupa coborarea la Iad a DOMNULUI si MANTUITORULUI nostru IISUS HRISTOS,toti oamenii care cred in EL primesc Viata Vesnica-Raiul. Iar aceasta Jertfa a MANTUITORULUI pe CRUCE ,inaintea TATALUI pentru pacatele oamenilor ,are loc in chip tainic la fiecare SFANTA LITURGHIE.Cei care merg sa ia parte la Sfanta Liturghie,sunt intariti si luminati de HARUL DUHULUI SFANT,primit prin Binecuvantarile care le dau Preotii,iar daca acestia mai inteleg si importanta SFINTEI SPOVEDANII,si merg sa se si spovedeasca regulat,primesc si mai mult ajutor,atat ei cat si cei dragi ai lor.De asemenea daca cei care merg la Sfanta Liturghie,nu se concentreaza pe greselile care le fac oamenii in Biserica,ci contempla la frumusetea icoanelor si isi indreapta gandurile spre DUMNEZEU,vorbind cu EL,aducand scrisi pe o bucata de hartie pe cei dragi in viata si pe cei care au plecat din viata aceasta,sa fie pomeniti la SFANTA JERTFA,li se schimba multe in bine.Spunea cineva ca daca vreun suflet care a fost scos din iad,prin pomenirea regulata de cel putin 40 de ori la SFANTA LITURGHIE(in Manastiri se savarseste zilnic),acel suflet se roaga,daca nu ma insel,pana la ZIUA JUDECATII inaintea TRONULUI DUMNEZEIESC pentru persoana care a platit pomelnicul.

Imi pare rau daca sunt plictisitor,dar am uitat sa mai spun ceva.Cred ca DUMNEZEU vrea sa intelegem imensitatatea dragostei cu care EL ne inconjoara,ca, rastignindu-L a doua oara prin multimea pacatelor pe care le facem zilnic,EL nu inceteaza sa ne iubeasca si cred ca mai vrea sa intelegem mijlocirea MAICII DOMNULUI si a SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL,care stau de-a stanga si de-a dreapta TRONULUI DUMNEZEIESC,precum si a tuturor SFINTILOR din CERURI care se roaga pentru ca DOMNUL sa nu pedepseasca dupa dreptate omenirea,ce se afunda parca din ce in ce mai mult in pacate grele. Poate iti ajuta sa vizitezi acest site http://www.ortodoxiatinerilor.ro/. Redau mai jos un un text preluat de pe un alt site,in speranta ca nu o sa-ti fac prea mult rau : "Cuvant despre infricosata judecata de Arh. Arsenie Papacioc
Ziua judecatii: o zi strasnica si inspaimantatoare. Nu mai avem de-a face cu Mielul Acela bland, Care a venit pentru iertare si rascumparare, ci cu un plin de marire Judecator, inconjurat de ingeri. Care va da sentinta cea grozava: "Duceti-va de la Mine!"

O, dar pentru ce ii gonesti Mantuitorule, Tu Care esti lumina si acoperamantul oamenilor? Si unde ii trimiti, Tu, Care ai venit sa ii chemi la Tine pe toti?

"Duceti-va, blestematilor, in focul cel de veci, care este gatit diavolului si ingerilor lui."

A trecut vremea milei si a indurarii. Acum nu mai au trecere nici lacrimile, acum este judecata nepasatorilor la pocainta. Despartire de dumnezeiasca slava, foc vesnic.

Nici cu mintea nu mai inteleg, nici cuvinte pe limba pamanteasca nu pot descrie sau infatisa deznadejdea celor ce merg acolo. O, Dumnezeule, Dumnezeule, de atatea ori am auzit de munci, de viermele neadormit si gheena, de foc neadormit, si numai una din ele inspaimanta si pe cel mai nesimtitor si de rea credinta. Dar cat de infricosate vor fi toate la un loc si vor fi vesnice, vesnice! Foc care nu lumineaza. Cainta, ca ce usor puteai sa fii in rai.

Lumina in rai, va fi, nu soarele acesta material ci, lumina Sfintei Treimi, si cei care vor fi despartiti de Dumnezeu, vor fi in adanc de intuneric.

Amarul ce il vei avea fiind departat de cei mantuiti, aceasta mare cainta, este viermele neadormit. Dorinta arzatoare de a scapa este setea.

Se produce un amar si o furie pe ei insisi, si aceasta va fi scrasnirea dintilor.

Ferice, de mii de ori ferice, de cei care, prin o mica venire in fire, se pregatesc, dupa cum spune Biserica, prin Evanghelii, pentru mantuirea lor.

Ferice deci de cel care cunoaste lucrul si-si mantuie sufletul, caci atunci amar mare va fi. Fiul lui Dumnezeu, rupt de pacatele oamenilor, plin de sange, rastignit, alungat, scuipat, insultat, lovit cu bice cu plumb, batut in cuie pe cruce intre talhari, impuns in coasta. Cine le-a facut altcineva decat pacatele tale?

Ce va zice Dumnezeu Tatal, pacatosule, care nu ai facut o cat de mica cainta la o spovedanie ferma si curata si plina de bunavointa din partea unui duhovnic care te-ar fi inteles?

Va zice Tatal: "Nemultumitilor, viata Fiului Meu este mai de pret decat toate vietile intregii omeniri si a ingerilor, si Eu am jertfit-o. Sangele Fiului Meu era cel mai scump margaritar al raiului, si l-am varsat tot pe pamant. Tu M-ai silit sa-ti sterg pacatele si tu nu ai vrut sa intelegi cata ura am fata de pacat.

Sunt Judecator, sunt Tata. Ca Judecator, te judec dupa dreptatea Mea, si ca Tata te judec pentru moartea Fiului Meu."

Daca nu ai vrut cu nici un chip sa-ti randuiesti viata dupa invatatura sigura a Bisericii, mai poti nadajdui atunci mila de la un Judecator si Tata ca Acesta?

Fara hotar este dragostea pentru Fiul Lui, dar tot fara hotar este ura pentru pacatul de care omul nu s-a pocait.

Ni se cutremura sufletele, ne sta vorbirea pe loc. O, suflete pacatoase! O, judecata viitoare! Greselile pentru care vom fi judecati, se impart in patru feluri:

Rautatile pe care le facem noi;
Rautatile pe care le fac altii din cauza noastra;
Bunatatile pe care nu le-am facut;
Bunatatile pe care nu le-au , facut altii, impiedicati de noi.
Toate, toate cu tot amanuntul vor fi cercetate.

Sfantul Grigorie de Nissa spune: "toate cate am gandit cu gandul, fie mici, si cu vorba." Sfantul Grigorie de Nazianz spune: "De orice cuvant in plus vom da raspuns, cu atat mat mult de orice cuvant rusinos, si cu atat mai grozav, de orice cuvant care a ranit pe cineva, chiar daca acela este pacatos, ca si pentru el s-a rastignit Domnul Hristos".

Acolo, atunci nu se va putea ascunde nimic, asa cum se pacaleste aici lumea cu fel si fel de fete, adica de infatisari. Sfantul Vasile cel mare spune: "Le vom vedea toate deodata, asa cum s-au facut".

A vorbit cineva impotriva cuiva? Cine ? Nu stim. Este lauda adevarata sau fatamicie? Nu stim. Acolo, atunci se stiu toate, toate se stiu, ca este Dumnezeu Care cunoaste ascunsurile inimii fiecaruia.

O, infricosata judecata a lui Dumnezeu!

O, si mai infricosata hotarare: "Mergi in focul cel de veci. Du-te de la Mine, blestematule! Ce nu am facut sa te scap de aceasta osanda si cat de vinovat esti, de chiar pe Mine Ma pui in situatia sa te blestem si sa te lipsesc de fata Mea?"

Acum ascultati: pentru toate pacatele omului, Dumnezeu a randuit doua judecati. Ori aici, cu lacrimi, la duhovnic, care te intelege, si pacatele de care te pocaiesti nu se mai au in vedere la judecata, ca mila Domnului te iarta; ori ramai la judecata cea mare unde nu te va mai judeca mila Lui ci dreptatea Lui.

Deci va pun inainte apa si foc; alegeti pe care voiti! Amin." http://www.razboiulnevazut.org/articol/ ... a-judecata