As vrea sa fiu din nou cu el

Dupa o relatie care a durat mai bine de cinci ani, Andrei m-a parasit fara prea multe explicatii, astfel incat, desi au trecut cateva luni de cand a plecat, inca imi mai pun un milion de intrebari cu privire la motivele pentru care a hotarat sa puna capat povestii noastre. Cred ca este unul din cauzele pentru care nu reusesc sa-mi revin din socfaptul ca nu-i cunosc motivatia gestului, ma simt coplesita, umilita si nesigura pe mine.

Toate aceste trairi apasatoare nu-mi dau pace, seara adorm cu greu gandindu-ma la clipele petrecute impreuna, amintirile dau buzna din toate ungherele casei, iar dimineata, cand ma trezesc si el nu-mi este alaturi, simt ca ma prabusesc in gol, fara putinta de salvare. Ma tot intrteb daca toata suferinta asta are vreun sens? Oare unde am gresit? Oare ce ar fi trebuit sa fac, sa schimb, sa inventez ca relatia noastra sa nu se sfarseasca in felul acesta?

In ciuda faptului ca nu inteleg care este vina mea in toata povestea aceasta, in ciuda faptului ca a refuzat sa-mi explice de ce a luat o asemenea decizie, manifestand un comportament lipsit de justificare, imi lipseste teribil si viata de zi cu zi nu mai are nici o culoare devreme ce nu mai putem imparti totul pe jumatate. Cum pot sa umplu un asemenea gol imens? Vreau doar sa fiu din nou cu el, sa-i simt prezenta in preajma mea, sa-i aud pasii prin casa, miscarile, sa-i simt mirosul

In fiecare clipa imi trec prin cap ganduri care de care mai nebunesti, sa pun mana pe telefon, sa-l chem, sa-l implor sa ne vedem din nou, sa se intoarca la mine, sa-l fac sa se razgandeasca, dar imi simt mainile ca de plumb, ceva mai puternic decat mine ma impiedica s-o fac. Prietenii imi spun ca ar fi o enorma greseala, ca in ciuda suferintei care ma apasa trebuie sa-mi pastrez coloana vertebrala, sa tin fruntea sus si sa merg mai departe, lasand timpul sa curga peste rani, sa nu imi pierd mandria si increderea in mine

Stiu ca imi vor binele, dar eu ma simt atat de slabita, atat de fara vlaga, ca numai la mandrie si la fruntea sus nu-mi zboara mintea in aceasta perioada! Ma tem sa nu cad prada vreunei depresii fara putinta de remedieream slabit deja cinci kilograme si lipsa poftei de mancare persista.

Cunoaste cineva un leac?