Se apropie ziua de nastere a lui Dodu si am vrea cu totii sa-i facem o bucurie, dar nu stim in ce fel plamadeste el surprizele placute in mintea lui intarziata si foarte putine lucruri cunoastem despre ceea ce-i place cu exceptia viteilor cu botic umed, pe care ar fi in stare sa-i mangaie zi si noapte fara oprire. Ne bulucim asadar in odaie la tanti Frusina si incepem sa inventam variante de daruri, care mai de care mai fanteziste, pe care le banuim potrivite pentru nepotul nostru special. Ea ne asculta pe toti cu bagare de seama si dupa ce ne vedem secati de idei nastrusnice, lanseaza o invitatie:

- Ce-ar fi sa-l intrebam pe el, dragii maichii?

Solutia era atat de simpla si de naturala, incat ne priviram unul pe altul cu surprindere, ca niste tolomaci ce suntem: cum de nu ne-a dat prin cap?! Iesiram cu totii sa-l cautam pe Dodu si-l gasiram in sura cu lemne, cioplind o buturuga. Tanti Frusina lua initiativa si cu mainile in solduri incepu sa-l iscodeasca:

- Dodule, maica, stii ca sambata e ziua ta de nastere?

Dodu ne privi usor surprins si raspunse fara prea mare entuziasm:

- Daca zici tu, buni, asa tre’ sa fie!

- Iaca, noi ne gandiram sa-ti cumparam un cadou, da’ nu prea stim ce ti-ai dori, ai putea sa ne luminezi?

Ochii albastri ai lui Dodu se umplura de bucurie si-l vazuram dintr-odata cum se ridica si incepe sa se legene de pe un picior pe altul, rostind taraganat:

- Vreau sa-mi cumparati o nevasta!

In linistea care se lasa, aproape ca auziram cum tanti Frusina isi inghite nodul din gat, apoi, fara sa ne dea timp sa reactionam in vreun fel, tot ea hotara sa deznoade ceea ce innodase mai devreme, spunand:

- Bine, Dodule, daca tu asta vrei Da’ eu zic ca pana sambata mai sunt doua zile, asa ca ai timp sa te mai gandesti si daca-ti vine intre timp alta idee, tu destul sa-mi spui mie si noi om cauta cu totii sa te multumim!

Mai de voie, mai de nevoie, incuviintaram cu totii din cap, sperand din tot sufletul ca lui Dodu sa i se-aprinda-n cap luminita unei noi idei pana sambata, altminteri nu ne vor ajunge toti banii de pe lume sa-i facem cadoul pe care si-l doreste. Imi spun cu hotarare-n gand ca niciodata nu voi mai intreba pe cineva ce-si doreste de ziua de nastere si ma intorc la treburile casei, odata cu toti ceilalti. A doua zi, la masa, Dodu il iscodi pe unicul barbat insurat al caseiAlecu, a carei casnicie cu Maria starnise mai mult ca sigur admiratia nepotului in asa masura, incat sa-si doreasca si el sa se insoare la randul lui:

- Alecutu, matale stii bine sa ma sfatuiesti: e greu sa ai nevasta?!?

Intreaga familie isi tinu respiratia, in frunte cu tanti Frusina, obisnuita sa i se puna doar ei toate intrebarile din lume, si intr-un tarziu, Alecu raspunse:

- Mare lucru nu-i, Dodule, doar ca trebuie sa ai grija de ea in fiecare zi, de cand te scoli si pana la lasatul serii, iar cand se face intuneric bine, abia atunci iti da ceva de furca, caci tre’ sa fii vioi ca dimineata, dragastos si gata de munca precum unul care n-are nevoie de odihna

Ochii ni se mutara ca la tenis de la Alecu spre Dodu, asteptand cu interes reactia acestuia, dar in afara de un scarpinat ferm in cap, nu obtinuram nimic pe moment. Doar intr-un tarziu, spre sfarsitul mesei, Dodu se intoarse catre tanti Frusina si rosti hotarat:

- Buni, stii, m-am mai gandit si daca tot e maine ziua mea mai bine-mi cumparati un vitelus!

- Vitelus sa fie, dragul maichii! decreta tanti Frusina si respiraram cu totii usurati, mai cu seama ca Ciulica era bortoasa-n grajd si asteptam sa fete de la o zi la alta, iar eu hotarai pe loc sa-i cedez lui Alecu tuica mea de duminica de la pranz, in semn de respect.

/2010/09/Vitelus1.jpg">