Nu incerca sa intri cu forta in inima mea...sunt cioburi ale viselor mele sfaramate peste tot...s-ar putea sa te ranesti...Nu te straduii sa-mi vinzi iluzi,le-am cumparat pe toate...nu mai am unde sa le pun,nu mai am ce sa mai fac cu ele...Nu te chinui sa ma faci sa plang,lacrimile mele sunt putine si pretioase...le daruiesc cu zgarcenie...si am invatat de mult, ca cel care ma va face sa plang,nu merita lacrimile mele iar cel care le merita nu ma va face sa plang...Nu te osteni sa ma eliberezi,doar eu am cheia de la colivia mea...nu incerca sa ma faci sa vorbesc...cuvintele mele sunt inutile si nu au viata...Nu te straduii sa imi alungi cosmarurile...nu doar somnul ratiunii noastre naste monstrii ci si absenta iubirii...O piatra e de ajuns sa sparga un geam...o propozitie e de ajuns sa franga o inima...o secunda e deajuns sa te indragostesti...si o neintelegere e suficienta sa strice o prietenie...